0
0 0
0
Parerea vizitatorului Asociatia Sf. Vincentiu de Paul Revista Parohiei Localitatea Tg. Frumos Evenimente locale Istoricul Parohiei Activitati saptamanele Pagina de start Revista CREZ ETERN

Publicație periodică a comunității catolice din Târgul Frumos

Nr. 11 - decembrie 2005

"Cristos s-a născut. Veniți să-l adorăm!"

Dragi credincioși!
Am ajuns din nou la Sărbătoarea Sfântului Crăciun. Ca de fiecare dată, celebrăm cu emoție acest mister central al credinței creștine: Întruparea Domnului nostru Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu și Fiul Mariei; - Dumnezeu adevărat și Om adevărat, în același timp.
Mare bucurie s-a făcut în cer și pe pământ la nașterea cea preaslăvită și mai presus de fire a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos din Preacurata Fecioara Maria, în peștera din Betleem.
S-au bucurat îngerii, văzând pe Fiul lui Dumnezeu născându-se cu trup omenesc și au cântat imnul mântuirii: "Mărire în cer lui Dumnezeu și pace pe pământ oamenilor de bunăvoință".
S-au bucurat pastorii aflați în preajma peșterii din Betleem, "aflând pe Maria, pe Iosif și pe Prunc, culcat în iesle. Și văzându-l, au vestit cu bucurie tot ce au văzut și auzit despre acest Copil".
S-au bucurat "magii de la Răsărit" și "căzând la pământ, s-au închinat Lui; și deschizând visteriile lor, I-au adus Pruncului daruri: aur, tămâie și smirnă".
Ne bucuram și noi, cei de astăzi, împreună cu toți creștinii de pretutindeni și din toate vremurile, de venirea Fiului lui Dumnezeu în lume, care "pentru noi și pentru a noastră mântuire s-a făcut om", dându-ne puterea "ca sa devenim fii ai lui Dumnezeu".

Frați și surori în Cristos!
Cu toții suntem chemați să celebrăm cu nespusă bucurie această abundență de har și de binecuvântare, care se revarsă spre noi prin semnul bunătății divine arătat la Betleem. Misterul care ne este descoperit în Pruncul culcat în iesle, să ne mobilizeze și pe noi, ca asemenea păstorilor, să ne ridicăm din obișnuința vieții cotidiene și urmând glasul vestirii îngerești, să pornim fiecare în căutarea Celui arătat.
Bucuria Nașterii Domnului aduce o înnoire în sufletele noastre și un spor duhovnicesc în pătrunderea și trăirea misterului întrupării Fiului lui Dumnezeu, pentru a ne face vrednici de nesfârșita dragoste a Părintelui ceresc față de noi oamenii și față de întreaga creație. El să ofere tuturor pacea și liniștea dorită; El să fie izvor de mângâiere și îmbărbătare, aducând speranță și încredere pentru toți. În bucurie sfântă să ne lăsăm pătrunși de bogăția darurilor lui Dumnezeu, căutând neobosit calea ce duce spre El, în Isus Cristos Mântuitorul.
Crăciunul este și Sărbătoarea Familiei. Isus a ales să intre în lume, între oameni, într-o familie. Orice om trebuie să intre în această viață tot într-o familie, conștientă de darul vieții. Familiile creștine să privească la Sfânta Familie: Isus, Maria și Iosif, unde fiecare membru își are rolul său.
Dumnezeu să ne binecuvânteze în Noul An cu sănătate și pace!

Cu aceste gânduri, transmit tuturor credincioșilor urări de pace și bine, cu binecuvântarea Atotputernicului Dumnezeu.
Crăciun binecuvântat!
Sărbători cu bine și întru mulți ani!
Un an nou 2006 plin de har și de împliniri!
Al dumneavoastră paroh, pr. Iulian-Eugen Kropp


ANUL LITURGIC

Adventul
Cuvântul latin «adventus» înseamnă: "venire, așteptare". Adventul este timpul de pregătire pentru sărbătoarea Crăciunului. Acest timp ține 4 săptămâni. A fost introdus în secolele IV-VI. E timp de pregătire pentru dubla venire a lui Cristos: cea de la Crăciun și cea de la sfârșitul lumii.
Perioada Adventului are o dublă natură: este timp de pregătire pentru solemnitatea Nașterii Domnului, în care ne amintim de prima venire a Fiului lui Dumnezeu între oameni, și totodată este timp în care, prin această amintire, mințile sunt călăuzite spre așteptarea celei de-a doua veniri a lui Cristos, la sfârșitul timpurilor.

Crăciunul și timpul Crăciunului
Calendarul cunoscut cu numele de Cronograful filocalian (354) ne informează că în anul 336, la Roma, se sărbătorea Crăciunul la data de 25 decembrie. Încercările de a fixa data exactă când s-a născut Cristos nu au dus la nici un rezultat precis. Data de 25 decembrie stabilită pentru a sărbători Nașterea Domnului, ca și orânduirea acestei sărbători, a fost o reacție din partea Bisericii la sărbătoarea păgână de stat numită Natale Solis invicti (Nașterea Soarelui neînvins) introdusă de împăratul Aurelian în anul 274 în cinstea Soarelui adorat ca divinitate și fixată pe data de 25 decembrie. Pentru ca serbările organizate cu ocazia acestei sărbători păgâne să nu-i atragă pe creștini, Biserica a fixat la aceeași dată sărbătoarea Nașterii lui Cristos Soarele dreptății (Mal 3,2) și lumina lumii.
Până în această zi (25 decembrie) crește durata întunericului; începând cu această zi, întunericul scade. Sporește lumina, se scurtează nopțile. Ziua crește, eroarea se împuținează, ca să răsară adevărul. Într-adevăr, astăzi ni s-a născut Soarele dreptății.
Faptul că această sărbătoare s-a răspândit imediat și în Orient, unde arianismul câștiga teren, arată că ea a fost și o armă împotriva ereziei ariene care nega dumnezeirea lui Cristos. A fost ca o expresie liturgică a mărturisirii de credință a Conciliului din Niceea (325) care a condamnat arianismul. Tradiția ieslei de Crăciun vine din Evul Mediu. Sfântul Francisc de Assisi a amenajat prima iesle în anul 1223 la Greccio. De aici, acest obicei a fost răspândit la franciscani în Italia și în afara ei, și a fost acceptat mai ales de aceea care nu mai puteau să ajungă la locurile sfinte, la Betleem. Greccio a devenit un alt Betleem.

Anul Nou
În afară de Paște, Crăciunul este singura sărbătoare care are octavă. Octava Crăciunului coincide cu începutul anului civil. Anul Nou a fost schimbat de către luliu Cezar în anul 45 î.C. de pe 1 martie pe 1 ianuarie. Fiindcă în ziua de Anul Nou păgânii sărbătoreau saturnaliile în cinstea lui lanus bifrons (cel cu două fețe), iar această sărbătoare degenera într-un carnaval cu beții, orgii, idolatrii și superstiții, ca reacție și pentru a-i ține departe pe fiii săi de asemenea distracții păcătoase, Biserica a făcut din ziua de 1 ianuarie o zi de pocăință și de post. Liturgia penitențială din această zi s-a numit "ad prohibendos ab idolis" ("spre a-i îndepărta de idoli").
Spre secolul al Vl-lea, când păgânismul s-a stins, ziua de 1 ianuarie a devenit sărbătoare mariană, în care era celebrată Sfânta Maria ca Fecioară și Mamă. Sărbătoarea era adusă din Orient, unde se celebra a doua zi de Crăciun și se numea sărbătoarea Felicitării Maicii Domnului. Se inspira din obiceiul oriental ca mama, a doua zi după ce naște, să primească felicitări și cadouri din partea rudelor și vecinilor.
Deoarece lui Isus i s-a pus numele în a opta zi de la naștere, în ziua de 1 ianuarie se sărbătorește și punerea numelui lui Isus. Din 1968, Papa Paul al Vl-lea, a stabilit ca la1 ianuarie să se celebreze de asemenea Ziua Mondială a Păcii. În această zi se imploră darul suprem al păcii de la Cristos, Principele Păcii, prin mijlocirea Mariei, Regina Păcii.
Imediat după Crăciun sunt sărbătoriți sfinții: Ștefan (26 decembrie), loan apostolul și evanghelistul (27 decembrie), Pruncii nevinovați (28 decembrie). Aceștia sunt considerați însoțitorii lui Cristos (comites Christi) care formează suita de onoare a lui Cristos, Noul Rege născut în lume. În duminica dintre Crăciun și Anul Nou, este sărbătorită Sfânta Familie. Dacă în octava Crăciunului nu cade nici o duminică, sărbătoarea se ține în ziua de 30 decembrie.

Epifania și Botezul Domnului
Epifania Domnului este sărbătorită în ziua de 6 ianuarie. Cuvântul grec "epiphania" înseamnă: "manifestare, descoperire". Sărbătoarea a apărut în Egipt în secolul al IlI-lea. Probabil că Biserica Orientului a introdus această sărbătoare cu scopul de a-i îndepărta pe credincioși de la anumite obiceiuri populare de origine păgână. În noaptea de 6 ianuarie, anumite religii păgâne, numite misterice, sărbătoreau nașterea zeului Eon dintr-o fecioară numită Kore. Se credea că în această noapte apele Nilului capătă puteri speciale, deoarece egiptenii obișnuiau să scoată și să păstreze o anumită cantitate de apă din Nil.
Dacă epifanie înseamnă "manifestare", inițial, la 6 ianuarie, în Orient, se sărbătoreau toate acele evenimente în care Cristos și-a manifestat dumnezeirea sa: nașterea, venirea magilor, Botezul în Iordan, nunta din Cana Galileii. Din momentul în care sărbătoarea Crăciunului (25 decembrie) a trecut de la Roma în Orient, Nașterea Domnului s-a sărbătorit și în Orient la această dată. În Biserica Catolică, la Epifanie se sărbătorește vizita și adorația magilor. Prin acești magi păgâni, Cristos se manifestă ca Dumnezeu al tuturor popoarelor păgâne, așa cum la Crăciun se manifestase ca Dumnezeu și Mesia al poporului evreu. Din anul 1960, Botezul Domnului s-a separat de Epifanie și s-a fixat în duminica de după Epifanie. Cu sărbătoarea Botezului Domnului se încheie ciclul Crăciunului.


CRĂCIUNUL SUFLETELOR

În tot acest timp al Adventului, gândul nostru rostește un singur lucru dătător de bucurie și entuziasm: "Vine Crăciunul!"
Dar ne-am întrebat vreodată ce înseamnă pentru noi Crăciunul? Poate o rază de căldură în mijlocul frigului iernii, ... sau un cântec al sufletului, ... Oare? Oricum, ceea ce fiecare asociază Crăciunului este bradul, frumos împodobit, cadourile, mâncarea din belșug, clinchetul clopoțeilor veseli, colindele, zăpada. De Crăciun ne bucurăm de toate acestea, cât și de prezența familiei, a prietenilor răzând, vorbind, cântând. Dar astfel Crăciunul trece atât de repede, ca toate cele de dinainte și cele ce vor urma, la fel asemenea unui colind pe care îl repetăm iar și iar, până când devine o tristă rutină și banalitate ...
Și simțim că ceva lipsește din toate acestea ... Am putea să ne desprindem și să ne ridicăm de la acest nivel de trăire a Crăciunului, dar refuzăm deseori mulțumindu-ne cu ceea ce avem, prea puțin pentru un suflet de om.
Crăciunul e bucurie sfântă. El trebuie trăit pentru cei din jur. Crăciunul e timp de dăruire, în care putem fi fericiți prin ceilalți oameni, dăruind fericire.
E Crăciunul ... Pentru această sfântă și bine-cuvântată sărbătoare să lepădăm veșmântul de gheață al sufletului! Să înlăturăm frigul care s-a așternut asupra sufletelor noastre și să părăsim lumea tristă a umbrelor iernii acoperite de zăpada rece ...
Să ne lăsăm pătrunși de adevărata lumină a Crăciunului și fie ca zâmbetul cald al nevinovatului Prunc Isus să topească zăpada din inimi!
Să ne împodobim casele, brazii, să cântăm imnuri de slavă lui Isus, să ne bucurăm împreună, dar să ne împodobim și sufletele cu luminile vii ale Iubirii eterne și să le transformăm în torțe veșnic arzând, lumină pentru cei din jur. Și poate va veni Crăciunul și în sufletul nostru, colind tainic al Iubirii eterne. Atunci vom încerca să păstrăm bucuria acestei sărbători pentru totdeauna, izvor nesecat de nemurire.
Iarna este frumoasă pentru că în frigul ei pustiitor se ascunde căldura unui zâmbet ce Copil, iar Crăciunul este frumos datorită aceluiași Prunc Isus trimis de Tatăl ceresc pentru oameni!
Florentina Porcaru


TRADIȚII DE CRĂCIUN și ANUL NOU
"La început a fost Cuvântul".

Așa că vom începe cu termenul "CRĂCIUN". Pentru lingviști, acest cuvânt, drag și familiar, este un cuvânt ciudat. Unii spun că l-am moștenit din latinescul "creatio, - creationem", care înseamnă "crea-ție, naștere". Alții susțin că e vorba de un cuvânt mult mai vechi, tracic, dinainte de romanizarea Daciei. Alții spun că ar veni din limba slavă. Termenul "Crăciun" are în limba română cel puțin opt sensuri.
Însă cuvântul este mai simplu de explicat decât sunt tradițiile. În fiecare zonă a României există un mod specific de a întâmpina și a sărbătorii Crăciunul.
Sărbătoarea Crăciunului este anunțată prin obiceiul copiilor de a merge cu colindul, pentru a vesti Nașterea Mântuitorului. Originea lor se pierde în vechimea istoriei poporului român. Evocând momentul când, la nașterea lui Isus, s-a ivit pe cer steaua care i-a călăuzit pe cei trei regi magi la locul nașterii, copiii - câte trei, ca cei trei magi - merg din casă în casă cântând colindul "Steaua sus răsare", purtând cu ei o stea.

Pentru creștinii romano-catolici, Crăciunul începe cu postul numit ADVENT, care înseamnă "venire, așteptare" și durează 4 săptămâni (27 noiembrie - 24 decembrie). Postul presupune renunțarea la multe atracții fizice și petreceri. Postul se încheie în seara de Crăciun când vin și colindătorii.
De dată mai recentă este obiceiul împodobirii bradului de Crăciun pentru seara de 24 decembrie. În timpul nopții, Moș Crăciun va aluneca prin hornul căminului și va lăsa daruri pentru toată lumea în cizmulițele puse anume sau sub brad. Un obicei frumos îl constituie și trimiterea de urări făcute rudelor, prietenilor și cunoștințelor. Chiar dacă sărbătoarea Crăciunului s-a laicizat într-o oarecare măsură în timpurile moderne, Crăciunul este așteptat și prăznuit în toate straturile societății cu bucurie și bună dispoziție.
În unele zone în ajunul Crăciunului, gospodarii își strâng din sat tot ceea ce au împrumutat. În Mehedinți, părinții pun copiilor bănuți în buzunare de Crăciun pentru ca anul viitor să fie îmbelșugat. Tot în ajunul Crăciunului, pâinea se așează sub masă pentru a aduce noroc familiei, iar sub fața de masă se pune pleava de grâu, pentru belșug.
Copiilor pe vremuri li se împărțeau covrigi, nuci și mere; astăzi, ..... bani și dulciuri. La sate în ajun merg la colindat și copii și adulții. În Bucovina, în unele sale de polonezi și ucraineni, se merge la colindat pornind de la casa parohială.

În Ardeal, în așteptarea colindătorilor, mesele sunt întinse. Colindătorii își încep ziua în zori și o termină în amurg. În Maramureș colindătorii întreabă: "slobodu-i a colinda?" După ce cântă două-trei colinde încheiate cu urări, tinerii sunt poftiți în casă, pentru a fi cinstiți cu bucate și băutură. În seara de Ajun, casele frumos decorate și curățate își primesc colindătorii. Colindatul este un ritual compus din texte ceremoniale (colinde) ce vestesc bucuria Nașterii lui Isus Cristos. Colinda creștină, specific românească, este: "O ce veste minunată".
Ziua de Ajun este pentru români un bun prilej ca să-și viziteze prietenii, rudele și chiar vecinii. Ziua de Crăciun trebuie să fie o sărbătoare de familie, unde toți membrii, chiar din mai multe generații se adună pentru a lua masa împreună.
Colindele de Anul Nou - "URATUL", sunt de obicei formule magice, însoțite de dansuri și gesturi ce transmit urări de sănătate, rod bogat, împlinirea dorințelor în noul an. Uratul este cea mai răspândită tradiție a românilor.
Marius Maximilian Bitiușcă


ANUL SFINTEI SCRIPTURI

În toate parohiile, seminariile, institutele și mănăstirile de pe întreg cuprinsul Diecezei de Iași, o dată cu prima duminică din Advent a început anul pastoral dedicat Sfintei Scripturi. Cu această ocazie a fost la loc în biserică parohială, în cadrul sfintei Liturghii de duminică, 27 noiembrie, ritul special al intronizării Sfintei Scripturi. Celebrarea liturgică prezidată de pr. paroh Iulian Kropp, a unit întreaga comunitate parohială, care a binevoit să se hrănească la masa Cuvântului și a Trupului lui Cristos.
Sfânta Liturghie a început cu prezentarea evenimentului de către un credincios al parohiei, după care s-a pornit procesiunea din sacristia de la intrare spre altar, având în față crucea procesională, ministranții și pr. Iulian, care purta Biblia, între doi ministranți ce duceau lumânări aprinse. Ajunși în altar, părintele a depus Biblia pe pupitrul așezat pe altar, iar cele două lumânări într-o parte și în cealaltă a Cărții Sfinte.

A urmat apoi sfințirea Coroanei de Advent și aprinderea primei lumânări. Înainte de începerea citirii lecturilor din Sfânta Carte, ea a fost încredințată unui tânăr care a proclamat lectura zilei. După ce a fost pro-clamată și Evanghelia, Biblia a fost așezată pe un p-pitru special amenajat în fața altarului, la loc de cinste, înconjurat de cele două lu-mânări, rămânând astfel spre venera-rea credincioșilor.
În cadrul cuvântului de învățătură, părintele paroh a vorbit despre începutul timpului de Advent, care prin îndemnul la veghere ne îndeamnă să ieșim din pasivitate și să ne pregătim la întâlnirea cu Cristos Domnul care vine mereu, mai ales în Cuvânt și în Euharistie. Apoi a fost prezentată importanța Cuvântului divin pentru viața cotidiană a tuturor creștinilor care vor să ajungă la mântuire. Totodată, a fost subliniat faptul că acest an pastoral închinat Sfintei Scripturi nu are drept scop o "cunoaștere exegetică a Cuvântului lui Dumnezeu", ci, mai ales, o trăire a vieții creștine, a relațiilor familiale și sociale în conformitate cu voința lui Dumnezeu, care ne vorbește prin Sfânta Scriptură.
Sperăm ca acest an dedicat Sfintei Scripturi să aducă roadele dorite de Cristos atât în sânul comunității noastre parohiale, cât și în întreaga Biserică Catolică.


Conciliul al II-lea din Vatican - 40 de ani de la încheiere

La 8 decembrie a acestui an s-au împlinit 40 de ani de la încheierea celui de-al II-lea Conciliu din Vatican. Promulgat și inaugurat de Papa Ioan al XXIII-lea la 11 octombrie 1962, Conciliul a fost încheiat de Papa Paul al VI-lea la 8 decembrie 1965. Biserica din întreaga lume a comemorat în aceste zile marele eveniment al Conciliului angajându-se totodată să pună mai mult în practică ceea ce ne învață Conciliul prin numeroasele lui documente și prin spiritul lor profund de reînnoire.
Conciliul II din Vatican ne cheamă să nu rămânem ignoranți față de ceea ce ne propune Biserica. Având în vedere că ceea ce dorește Conciliul este o reînnoire și o revitalizare a vieții creștine în lumea modernă, trebuie să ne străduim ca din munca noastră zilnică să nu lipsească niciodată dorința de a construi aici pe pământ Împărăția lui Dumnezeu.

"Omul este calea Bisericii", ne spune Conciliul în Constituția pastorală "Gaudim et spes". Dorința Conciliului, exprimată tot în GS, trebuie să o susținem și prin rugăciunea noastră. O rugăciune îndreptată către Cer pentru pământul din care ne naștem, în care trăim, și unde sperăm că muncind vom reuși fim mai fericiți și să construim treptat acea Biserică unită pe care Cristos a dorit-o la întemeierea ei.
Conciliul Vatican II a marcat într-adevăr o revoluție în viața Bisericii; dar nu pentru că ar fi adus noutăți dogmatice, ci pentru că a schimbat "optica" Bisericii asupra ei însăși și asupra societății în care se găsește. De fapt, lucrările Conciliului au marcat doar începutul unei revoluții, care continuă și astăzi în lumea întreagă.

E bine să cunoaștem documentele conciliare, chiar și numai auzind titlul documentului, să știm că este un document al Magisteriului Bisericii.
La Conciliul al II-lea din Vatican au fost publicate 16 documente:

4 constituții
1. Constituția despre liturgie "SACROSANCTUM CONCILIUM": SFĂNTUL CONCILIU
publicat la: 04.12.1963.
2. Constituția dogmatică despre Biserică "LUMEN GENTIUM": LUMINA NEAMURILOR
publicat la: 21.11.1964.
3. Constituția dogmatică despre revelația divină "DEI VERBUM": CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU
publicat la: 18.11.1965
4. Constituția pastorală privind Biserica în lumea contemporană "GAUDIUM ET SPES": BUCURIA ȘI SPERANTA
publicat la: 07.12.1965.

9 decrete
1. Decretul asupra mijloacelor de comunicare socială "INTER MIRIFICA": DINTRE MINUNATELE DESCOPERIRI
publicat la: 04.12.1963.
2. Decret despre Bisericile orientale catolice "ORIENTALIUM ECCLESIARUM": BISERICILE ORIENTALE
publicat la: 21.10.1964.
3. Decret despre ecumenism "UNITATIS REDINTEGRATIO": REFACEREA UNITĂȚII.
publicat la: 21.11.1964.
4. Decret privind misiunea pastorală a Episcopilor în Biserică "CHRISTUS DOMINUS": CRISTOS DOMNUL
publicat la: 28.10.1965.
5. Decret privind formația preoțească "OPTATAM TOTIUS": Reînnoirea DORITĂ A ÎNTREGII Biserici, publicat la: 28.10.1965.
6. Decret privind reînnoirea vieții călugărești "PERFECTAE CARITATIS": IUBIREA DESĂVÂRȘITĂ.
publicat la: 28.10.1965.
7. Decret despre apostolatul laicilor "APOSTOLICAM ACTUOSITATEM": ACTIVITATEA APOSTOLICĂ,
publicat la: 18.11.1965.
8. Decret privind activitatea misionară a Bisericii "AD GENTES" Biserica trimisă de DUMNEZEU LA POPOARE
publicat la: 07.12.1965.
9. Decret privind slujirea și viața preoțească "PRESBYTERORUM ORDINIS": Măreția STĂRII PREOTEȘTI
publicat la: 07.12.1965.

3 declarații
1. Declarație despre educația creștină "GRAVISSIMUM EDUCATIONIS": DEOSEBITA IMPORTANȚĂ A EDUCAȚIEI
publicat la: 28.10.1965.
2. Declarație despre relațiile Bisericii cu religiile necreștine "NOSTRA AETATE": În EPOCA NOASTRĂ
publicat la: 28.10.1965.
3. Declarație privind libertatea religioasă "DIGNITATIS HUMANAE": DEMNITATEA PERSOANEI UMANE
publicat la: 7.12.1965.


Mesajul din Fatima (II)
13 iunie 1917: A doua apariție a Maicii Domnului la Cova da Iria

Copiii așteptau cu nerăbdare, deoarece Mama preasfântă îi îndemnase să revină în ziua de 13 a fiecărei luni la Cova da Iria. Li s-au alăturat și câțiva consăteni și toți se rugau Rozariul. Atunci au văzut "fulgerul", la fel ca în luna mai, după care a apărut femeia deasupra stejarului. Lucia nu a avut răbdare să aștepte și a și întrebat: "Ce doriți de la mine?" Ulterior, Lucia a relatat părinților ei, că femeia a îndemnat-o să învețe să scrie și să citească - lucru mai puțin obișnuit pentru un copil simplu, de la țară; la vremea aceea, scrierea și citirea erau, nu numai în Aljustrel, un privilegiu al celor înstăriți. Apoi femeia le-a spus din nou să se roage zilnic Rozariul. "Aș vrea să vă rog", a mai spus Lucia, "să ne luați în cer."
"Da", a spus femeia, "pe Jacinta și pe Francisco îi voi lua curând. Tu vei mai rămâne un timp aici. Isus vrea să se folosească de tine spre a mă face cunoscută în fața oamenilor și iubită de ei. Dorește să întemeieze aici pe pământ adorarea inimii mele preacurate. Cine va accepta acest lucru, îi promit mântuirea, aceste suflete vor fi iubite de către Dumnezeu precum florile, așezate de mine în jurul tronului Său, spre a-l împodobi."
Aici se face o trimitere la ceea Maica Domnului va promite la apariția de pe 13 iulie și va îndeplini pe 10 decembrie 1925 la Pontevedra. În partea a doua vom reveni cu amănunte asupra celor întâmplate la Pontevedra. După acestea, Maica Domnului și-a desfăcut mâinile, cum a făcut-o și la apariția din luna mai, și i-a scăldat pe copiii vizionari într-o mare de lumină. Lucia scrie: "Ne-am văzut într-însa ca și când am fi fost scufundați în Dumnezeu. Jacinta și Francisco se aflau în acea parte a luminii care părea a se ridica la cer, iar eu în partea care se revărsa asupra pământului. În fața palmei drepte a Mamei noastre preasfinte se afla o inimă, înconjurată de spini, care păreau că o străpung. Am înțeles că era Preacurata Inimă a Mariei, rănită de păcatele oamenilor și care dorea ispășire."


Imnul sfântului Anton de Padova
1. Dacă-ți trebuie-ajutor,
Să te rogi încrezător,
Alegându-l de patron
Pe slăvitul sfânt' Anton.

Refren:
Știm că rugăciunea lui
E plăcută Domnului;
Mari și mici, femei, bărbați,
Sunt de dânsul ajutați.

2. Cei săraci, nedreptățiți,
Cei bolnavi și chinuiți,
Mângâiere își găsesc
La acest patron ceresc.

3. Lucruri mari, de necrezut,
Mulți prin el au obținut,
Pentru sprijinul primit,
Pe cel Preasfânt l-au preamărit.

4. Slavă fie Tatălui,
Preamărire Fiului,
Duhului cel sfințitor,
Cinste-n vecii vecilor.


Ce este "Acțiunea Catolică?" (AC)

AC este în primul rând un grup al acelor tineri care vor să se angajeze împreună într-un mod liber și continuu pentru a colabora cu preoții din parohie pentru scopul general al Bisericii: apostolatul.
Acțiunea Catolică "Sfântul Iosif" este o asociație de laici care se angajează la realizarea scopului apostolic general al Bisericii, în mod liber, în formă comunitară și organică și în directă colaborare cu ierarhia Bi-sericii. Ei sunt împărțiți pe trei categorii de vârstă (copii, tineri și adulți) și pe trei zone de activitate (Iași, Roman, Bacău). Având ca punct de reper în programul său de activități planul pastoral al diecezei, Acțiunea Catolică își propune să contribuie prin acțiunile sale la evanghelizarea, sfințirea și formarea creștină a conștiințelor, în așa fel încât să influențeze cu spiritul evanghelic diferitele comunități și medii. Toate aceste obiective sunt realizate în cadrul celor patru laturi: liturgică, formativă, caritativă și cultural-recreativă.

Activitatea asociației se poate realiza pe mai multe laturi pentru ca fiecare tânăr, descoperind ceea ce crede el că i se potrivește mai bine, să se poată angaja mai mult în domeniul pe care îl agreează, reușind totodată să învețe lucruri noi prin contactul cu cei care se angajează mai mult în alte domenii. Acțiunea Catolică are patru laturi sau patru domenii de activitate caracteristice:
1. Latura educativă - formativă care se ocupă cu pregătirea și participarea la momentele catehetice, cu pregătirea copiilor pentru prima Sfântă Împărtășanie și Sfântul Mir, cu editarea, sprijinirea și răspândire publicațiilor creștine.
2. Latura caritativă - îi sprijină pe cei nevoiași, vizitând bolnavii din parohie, organizând într-ajutorarea și susținerea reciprocă a membrilor asociației.
3. Latura liturgică - are un rol aparte deoarece se ocupă în special de pregătirea Sfintei Liturghii, se angajează în participarea la cor, pregătește ore de adorație și de rugăciune în comun, se îngrijește de buna reușită a exercițiilor spirituale și a zilelor de reculegere.
4. Latura culturală - recreativă aduce în cadrul grupului un pus de energie atât spirituală cât și fizică, organizând activități cultural artistice, sportive și turistice, organizând excursii și pelerinaje precum și numeroase discuții asupra unor cărți sau filme cu caracter creștin sau cultural - educativ.

Doar împreună putem să purtăm semnul comuniunii și unității Bisericii lui Cristos care a spus: "Unde doi sau trei se adună în numele meu acolo sunt și eu prezent în mijlocul lor". Împreună avem de construit iubirea, pacea, dreptatea și fraternitatea.


Noapte de vis
1. Noapte de vis, timp preasfânt,
Toate dorm pe pământ,
Doar două inimi veghează,
Pruncul dulce visează,
Într-un leagăn de cânt !

2. Noapte de vis, timp preasfânt,
Dumnezeu râde blând,
Pieptu-i varsă iubire,
Lumii dă mântuire,
Pace-n ea aducând !

3. Noapte de vis, timp preasfânt,
Păstorașii vin cântând,
Îngerii cântă - "Aleluia!";
Nouă vestesc bucuria:
"Domnul e pe pământ!"


Să râdem... de sărbători

  • Un Moș Crăciun român se întâlnește cu un Moș Crăciun american.
    - Eu câștig în America cinci mii de dolari pe lună, din care mă costă patru mii de dolari masa și cazarea. Ce fac eu cu restul, de o mie de dolari, nu interesează pe nimeni. Suntem într-o țară democratică.
    - Eu câștig în România 500 de mii de lei pe lună și mă costă un milion de lei masa și cazarea. De unde iau diferența de 500 de mii nu interesează pe nimeni. Suntem într-o țară democratică.

  • În ziua de Crăciun soțul veni bucuros acasă și, simțind un miros plăcut din bucătărie, întrebă soția:
    - Ce ai pregătit, draga mea?
    - Un pui la tavă.
    - Și cu ce l-ai umplut?
    - N-a fost nevoie, avea tot ce-i trebuie înăuntru...

  • O doamnă îl întreabă pe un băiețel, a cărui părinți erau cam bețivi:
    - Ce-ai găsit sub bradul de Crăciun?
    - Pe tata. A venit chior de beat și l-a pocnit mama cu brădulețul...

  • În seara de Crăciun în ușa unui scoțian se aud niște bătăi.
    - Cine-i acolo?
    - Moș Crăciun. Strângem bani pentru săraci...
    - OK! Băgați banii pe sub ușă!

  • Un copil a primit cadou, de Anul Nou, o bicicletă. Mergea cu ea prin curte făcând tot felul de eschibiții...
    - Mamă, uite merg fără mâini...
    - Mamă, uite merg fără picioare...
    După ce se auzi o bufnitură:
    - Mamă, uite merg fără dinți!

  • Un englez face o vizită unui scoțian și discută:
    - Ce mai faci, amice?
    - Bine.
    - Ești mulțumit de pipa pe care ți-am dăruit-o anul trecut de Crăciun?
    - Nu am încercat-o încă... Aștept să-mi faci cadou, anul acesta de Crăciun, și un pachet de tutun.

  • Mama și copilul în ajunul Crăciunului discută:
    - Ce cadou i-ai cumpărat bunicii de Crăciun?
    - O minge de fotbal.
    - O minge de fotbal!? Păi bunica nu joacă fotbal.
    - N-are ce face! Ea cum mi-a cumpărat mie cărți de citit?

  • După ce plecă Moș Crăciun, copilul îi spune mamei:
    - Mamă, să ști că Moș Crăciun este un hoț.
    - Cum poți spune așa ceva despre dânsul, după ce ți-a dat atâtea lucruri?
    - Păi, să știi că Moș Crăciun era încălțat cu pantofii lui tata.


    SORCOVA!
    Sorcova, vesela,
    Să trăiți,
    Să-mbătrâniți,
    Ca un măr,
    Ca un păr,
    Ca un fir
    De trandafir!
    Tare ca piatra
    Iute ca săgeata;
    Tare ca fierul
    Iute ca oțelul.
    Câte pietre la fântână,
    Atâtea oale cu smântână,
    Cât grâu în ogor,
    Atâtea vite-n obor;
    Câta șindrila pe casa,
    Atâția galbeni pe masa;
    Cât păr într-un cojoc,
    Atâția copii la foc;
    Câta frunza pe umbrar,
    Atâția bani în buzunar!
    Anul Nou ce vine,
    Cu zile senine
    Și cu sănătate
    Și cu spor la toate.
    Să trăiți, să-nmuguriți,
    Întru mulți ani fericiți,
    Și ca pomii să-nfloriți
    Și ca ei să-mbătrâniți;
    Și ca toamna cea bogata,
    Fie casa-ndestulată.
    Tot cu mesele întinse,
    Cu făcliile aprinse,
    Să petreceți împreuna,
    Până-n veci cu voie buna.
    La anul și la mulți ani!
    "2006"

  • 0 0
    Copyright 2005-2016 - Parohia Romano-Catolică Tg. Frumos