0
0 0
0
Parerea vizitatorului Asociatia Sf. Vincentiu de Paul Revista Parohiei Localitatea Tg. Frumos Evenimente locale Istoricul Parohiei Activitati saptamanele Pagina de start Revista CREZ ETERN

Publicație periodică a comunității catolice din Târgul Frumos

Nr. 9 - iulie 2005

Sfințirea bisericii
"Cântați Domnului un cântec nou, lauda lui în adunarea credincioșilor" (Ps 149,1)
Aceste cuvinte ale psalmistului sunt îndemn la o atitudine asemănătoare, de laudă și preamărire în vederea evenimentului istoric din comunitatea noastră, și anume sfințirea bisericii.
Așadar, cu o bucurie nespusă, vă vestim că pe data de 13 august, la ora 11.00, biserica "Sf. Anton de Padova" va fi sfințită și consacrată de către Excelența Sa Petru Gherghel, episcop de Iași. La această sărbătoare vor lua parte un număr mare de preoți și mulți credincioși.

Scurt istoric
Comunitatea romano-catolică din Tg.Frumos este una relativ tânără fiind formată din credincioși din satele catolice învecinate, stabiliți aici prin anii '70-'80. La începuturi, Tg. Frumos era filială a parohiei Bălțați având în componență un număr de circa 30 familii.
În anul 1988, a fost numit primul administrator al parohiei, pr.Dr.Alois Bișoc. Timp de mai mulți ani, Sf. Liturghie s-a celebrat în capela din interiorul casei parohiale construită de pr. Mihai Gal.
În anul 1990, va fi numit în funcția de administrator parohial, pr. Iosif Gherghelaș, cel care va obține terenul și autorizația pentru construirea unei biserici noi.
Între timp, comunitatea ajunsese la un număr de 80 de familii. De aceea în anul 1991, episcopul Petru Gherghel a emis decretul de înființare a parohiei romano-catolice cu hramul "Sf.Anton de Padova". A fost numit primul paroh, în persoana pr. Medveș Maricel.
Pr. Medveș, care a păstorit comunitate timp de 11 ani, a coordonat lucrările de construcție ale bisericii. După lungi eforturi, în anul 1997 s-a celebrat pentru prima oară Sf. Liturghie în noul lăcaș de cult.
La 1 august 2002, este numit noul paroh în persoana pr. Faraoanu Iulian care inițiază finisările interioare și exterioare, definitivându-le anul acesta.
Actualmente, parohia catolică din Tg. Frumos numără 75 de familii, cu 270 credincioși și se bucură de o biserică modernă și impunătoare.
Biserica are o însemnătate deosebită pentru orice comunitate parohială, este inima și centrul ei. Fiind templul în care Dumnezeu și-a stabilit cortul prezenței sale, cei care intră acolo trebuie să o facă cu credință și venerație. Biserica "Sf. Anton de Padova", prin simplitatea și frumusețea ei, favorizează întâlnirea cu Dumnezeu și rugăciunea. Ea oferă credinciosului și acea pace și liniște interioară indispensabilă comuniunii cu Dumnezeu.
Un gând de mulțumire și recunoștință către toți aceia care au colaborat la construirea și înfrumusețarea Bisericii. Bunul Dumnezeu să reverse asupra lor darurile Sale.
Pr. paroh, Iulian Faraoanu

Sfântul Anton de Padova
Sf. Anton s-a născut în ziua de 15 august 1195 la Lisabona. La botez a primit numele de Fernandez și a fost crescut cu toată grija de părinții săi, Martin de Buillon și Tereza de Tavera. La vârsta de 15 ani intră în mănăstirea Augustinienilor de la Coimbrea unde timp de zece ani s-a dedicat studiului și rugăciunii. În anul 1220, fascinat de exemplul misionarilor martiri, cere să intre în Ordinul franciscan. Primește numele de Anton și i se încredințează misiunea predicării datorită talentului său oratoric. Ultima parte a vieții și-a petrecut-o în Italia, continuând să predice Cuvântul lui Dumnezeu, demonstrând în același timp o umilință adevărată. În ziua de 13 iunie 1231 sfântul Anton moare în faimă de sfințenie la mănăstirea Arcella de lângă Padova. După moartea marelui sfânt s-au constatat un șir neîntrerupt de minuni, iar cultul lui s-a răspândit în lumea întreagă.

Rugăciune către Sf. Anton
Fii slavit, o Sfinte Antoane
Pentru marile minuni ale tale.
În semn de mulțumire, eu îți făgăduiesc
De-acum înainte, voia Tatălui s-o împlinesc.
Te rog veghează ne-ncetat
Asupra fiilor lui Dumnezeu!
Tu nicicând nu ne-ai uitat,
Nici nu ne-ai lăsat la greu.

Sfinte Antoane cel din cer,
L-al tău ajutor eu sper.
Nu de-ajuns te preamăresc,
Mai mult ar trebui să te iubesc.
Sfinte-Antoane-ți multumesc
Ne-ncetat eu te cinstesc,
Pentru binele făcut,
Pentru că mă iubești mult.
Anca Tîncu

Ioan Paul al II-lea - Pelerinul păcii
Pe data de 18 mai 1920, în localitatea Wadowice, Polonia, venea pe lume Karol Wojtyla, viitorul și primul Papă de origine slavă din istoria de două mii de ani a creștinătații.
Karol Wojtyla are o copilărie nu tocmai fericită, la vârsta de 9 ani pierzându-și mama iar dupa 3 ani, fratele lui, Edmund, moare la 26 de ani, răpus de scarlatină. Aceste două pierderi îl vor interioriza și maturiza precoce.
Karol Wojtyla este un elev eminent, remarcându-se la școala și liceu prin calificative dintre cele mai bune. Participă cu multă dăruire la spectacolele de amatori, recită, scrie la revista școlii, face excursii în munți, schiază dar este și șeful grupului de ministranți ai bisericii din localitate.
Urmează facultatea de Filologie din cadrul Universitații din Cracovia. În acest timp, fiind pasionat de dramaturgie, actorie și poezie, scrie versuri, compune piese și interpretează diverse roluri. Din toamna anului 1939, în Polonia se introduce "obligația de a munci pentru toată populația țării, de la 18 la 60 de ani". Karol se angajează ca muncitor la interprinderea de produse chimice, de la periferia orașului, unde stă din 1940 pană în 1944.
Și aici, hărnicia, seriozitatea și preocuparea pentru învățătură precum și înclinația sa evlavioasă i-au făcut pe cei care l-au cunoscut să își amintească întodeauna cu multă considerație de tânărul student. În mai 1942, alături de alți 2 reprezentanți ai studenților cracovieni, va depune un jurământ în fața icoanei miraculoase a Maicii Domnului din Czestochowa. La fel va face și în 1943, fiind student clandestin al Facultății de Teologie.
După ce trece prin toate treptele ierarhice, la 1 noiembrie 1946, va fi hirotonisit preot. Pleacă apoi la Roma pentru a-și continua studiile la renumitul "Pontificio Instituto Internazionale Angelicum". În 1956 devine șeful catedrei de etică la Facultatea de Filosofie Creștină a Universitații Catolice din Lublin. La 28 septembrie 1958 este consacrat ca Episcop de Cracovia, având deviza de acțiune:TOTUS TUUS ("cu totul al tău"). Participă la Conciliul Vatican II expunându-și opiniile care au avut o mare influență în luarea deciziilor. La 8 martie 1964 are loc ceremonia de întronare a lui Karol Wojtyla ca Arhiepiscop de Cracovia.
La 29 mai 1967, devine al zecelea Cardinal al Cracoviei.
Pe 16 octombrie 1978, Karol Wojtyla este ales să-i urmeze Papei Paul al VI-lea. Adoptând numele predecesorilor săi direcți, el devine Ioan Paul al II-lea, propunându-și să continue opera de înnoire a bisericii. La cei 58 de ani, noul Papa s-a remarcat prin vitalitatea sa, printr-o experiență de viață deosebită, printr-o cultură de mare cuprindere. Cunoașterea a 11 limbi străine îi facilitează dialogul direct iar dorința de comunicare și de apropiere față de credincioși nu va cunoaște margini.
Ajunge, în scurt timp, cea mai apreciată autoritate morală a vremurilor noastre. Datorită iubirii manifestate, a deschiderii în fața problemelor și a modului de abordare a acestora, Papa Ioan Paul al II-lea, a fost și va fi iubit și apreciat de o lume întreagă, primind denumiri ca: "dar ceresc", "conștiința lumii", "pelerinul alb", "speranța lumii", "liderul spiritual al lumii", etc.
Viața celui mai iubit dintre pământeni s-a sfârșit în ziua de 4 aprilie 2005, însă el va rămâne mereu în sufletele credincioșilor, care, alături de succesorul său, papa Benedict al XVI-lea, vor continua ce a început cel care a fost Papă timp de 25 de ani.
"În clopote Dumnezeu va bate,
de ticăloși odată să scape-
Și-un papă slav
În tron va să înalțe..."
Alina Timofticiuc

Scrisoare către Dumnezeu
Doamne, iți scriu această scrisoare pentru că, în sfârșit am înțeles că mă iubești enorm și că te interesează soarta mea .
Azi dimineață când m-am trezit erai langă patul meu, în lumina minunatului răsărit ce inunda camera. Ar fi trebuit să-ți spun "Bună dimineața!", dar nu am făcut-o. Nu ai zis nimic, gândindu-te că poate era prea devreme și nu te-am observat. Mi-ai sărutat fața cu boarea dimineții și ai revărsat asupra mea mireasma dulce și parfumată a florilor. Apoi ți-am descoperit glasul în ciripitul păsărilor, dar am trecut pe lângă Tine grăbind pasul. Mai târziu m-am întâlnit și am dicutat aprins cu vecinii și prietenii. Atât de mult ți-ai fi dorit să schimb câteva cuvinte și cu Tine... Te-ai apropiat și ai sperat să-ți vorbesc. Am trecut pe langă Tine fară să te bag în seamă.
După-amiază, ai strălucit prin fiecare picătură a ploii pe care mi-ai trimis-o. Ai strigat din cer cu glas de tunet, doar Te voi auzi. Apoi mi-ai picurat în suflet un curcubeu fermecător și ți-ai zis că Te voi vedea cu siguranță. Dar ca un făcut, nu Te-
am văzut. La sfârșitul zilei, mi-ai trimis un apus de soare minunat și mi-ai facut cu ochiul de mii de ori prin stele stralucitoare sperând că Te voi vedea. Dar nu! În sfârșit, noaptea, la culcare, ai revărsat lumina lunii pe fața mea ca să-mi amintești că nu m-ai uitat. Ai sperat să-ți vorbesc măcar înainte de culcare. Nu ți-am spus nici un cuvânt și știu că Te-a durut mult acest lucru. Totuși ai continuat să stai de veghe la căpătâiul meu, sperând că măcar a doua zi îți voi observa prezența. Astfel, zi de zi, ai continuat să mi Te descoperi prin tot felul de căi sperând că voi dori să fii Păstorul meu. Da, Tu ești Păstorul cel Bun, care și-a dat viața pentru oile sale și Tu poți să-mi porți de grijă ca nimeni altul. Dragostea Ta pentru mine este mai adâncă decât marea și mai înaltă decât cerul. "Te iubesc cu o iubire veșnică, de aceea îți păstrez bunătatea Mea"- ai spus Tu. Iar eu vreau să mă dăruiesc Ție și să-Ți răspund la iubire cu iubire. Ușa mea e deschisă pentru Tine. Vino și locuiește în mine pentru totdeauna.
Familia Bercea

Isus și familia sa
Nașterea lui Isus prin puterea Duhului Sfânt în familia din Nazaret are loc dupa o istorie îndelungată de păcat și de har. Dumnezeu își continuă planul de mântuire fără să fie împiedicat de păcatul omului. Isus se naște într-o familie a cărei viață se scurge în sărăcie, în simplitatea lucrurilor mărunte de fiecare zi, în iubire și solidaritate, în suferință și bucurie.
Evangheliștii Matei și Luca redau cadrul familial în care a avut loc nașterea lui Isus pe fondul unui trecut generalizat. Lăsând la o parte listele genealogice, ne interesăm de o mai bună cunoaștere a familiei lui Isus.
Familia sfântă este formată din persoane deschise total acțiunii lui Dumnezeu; așa se explică faptul că au reușit să-l primească între ei pe Cristos și să continue drumul lor spre Dumnezeu.
Maria și Iosif au vegheat asupra pruncului în peștera din Betleem și l-au salvat de la masacrul poruncit de Irod.
Gingășia și zâmbetul mamei l-au deschis în fața relațiilor cu oamenii iar Iosif își îndeplinește rolul de tată pe care i l-a încredințat Dumnezeu învățându-l pe Isus meseria sa, cea de lemnar, asigurându-i astfel lui Isus o poziție socială în comunitatea lor. Deci Isus are părinți biologici și acceptă autoritatea lor "le era supus" (Lc 2,51).
Familia este primul loc în care apar: încrederea, iubirea, comunicarea, simțul răspunderii, solidaritatea, care sunt dimensiuni umane fundamentale.
Adevărata familie a lui Isus, după ce și-a început viața publică, este cea spirituală: "Mama mea și frații mei sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l pun în practică" (Lc 8,21). Cristos a vrut să reunească marea familie a tuturor acelora care sunt cu adevărat frații Săi, cei care împlinesc voia Tatălui din ceruri.
Această nouă familie va fi biserica, o familie universală.
Familia Bartic

Scurtă monografie a orașului Tg. Frumos
Acest oraș, în ciuda mărimii sale, are o vechime demnă de luat în calcul, fiind prezent în acte încă din secolul al XV-lea, și un trecut frumos și interesant.
Se presupune că datează din vremurile de dinaintea lui Petru Rareș, de la care a rămas aici o biserică frumos construită.
Cea mai veche biserică din oraș, biserica "Cuvioasa Paraschiva", datează din anii 1540, construită de Petru Rareș și soția sa Elena Doamna, de unde primește și numele de biserică domnească.
Situat la o depărtare de 45 km fața de Iași, se întinde pe o suprafață de 222 ha și este înconjurat de satele: Buznea, Brăiești, Bălțați, Belcești, Strunga și Ruginoasa, fostă moșie a marelui domnitor Alexandru Ioan Cuza.
Are legături feroviare cu orașele: Iași, Pașcani, Podu-Iloaiei, Hârlău și este străbătut de o șosea internațională. Apele curgătoare aflate pe teritoriul acestui oraș sunt Bahluiețul și pârâul Negru, ce se varsă în acesta.

Câteva din legendele orașului
Moșia Târgului a fost proprietatea domniței Ruxanda, fiica lui Petru Rareș, care era de o frumusețe rară, de aici luând denumirea de "Moșia frumoasei" și apoi "Târgul frumoasei" -
În trecut, târgul avea împrejurimi foarte frumoase, fiind înconjurat de păduri mari și dealuri acoperite cu flori care au impresionat pe călători, primind numele de Târgu Frumos. -
Aici se organizau mari târguri de vite, porci care atrăgeau chiar și persoane din alte țari; de asemenea era renumit și pentru producțiile de pepeni care erau cele mai frumoase din Moldova.
Oana Bartic

Despre prieteni
Când prietenia se bazează pe interes, noi ne iubim prietenii pentru propriul nostru bine, la fel și atunci când prietenia se bazează pe plăcere, tot pentru propria plăcere ne iubim prietenii. Iubim deci pe cineva nu pentru el însuși ci în măsura în care ne este util sau plăcut. Îndată ce scopul care a stat la baza acestor două tipuri de prietenii a dispărut, se destramă cu ușurință și ele. În cadrul acestora, prietenii nu cunosc intimitatea relațiilor, de multe ori nici nu se apreciază unii pe alții și sunt împreună numai dacă este vorba de vreun interes.
Prietenia din interes predomină, după Aristotel, între oamenii în vârstă, iar cea din plăcere între tineri, aceștia din urma urmăresc înainte de toate plăcerea prezentă și personală. Deasupra acestor două tipuri de prietenie și independentă de ele se află prietenia bazată pe virtute, numită de Aristotel "prietenie perfectă". Aceasta apare între oameni care posedă o noblețe spirituală, între cei ale căror afinități izvorăsc din virtute. Se înțelege prin virtute o dispoziție sufletească ce formează și duce la perfecțiune personalitatea însăși a unui om, intelectual și caracterul său. De aceea, a iubi pe cineva pentru virtutea sa înseamnă a-l iubi pentru el însuși.
Există o deosebire esențială între cei doi mari filozofi greci în ce privește scopul ultim al iubirii. Dacă la Platon toate treptele iubirii sunt ordonate intr-o ierarhie al cărui punct suprem este "Binele în sine", deci o realitate transcendentă dincolo de limitele cunoașterii (experimentale), la Aristotel idealul iubirii din prietenie nu mai este binele în sine, abstract și unic, ci o prietenie cu caracter uman, a omului virtuos pentru omul virtuos. Prietenia umană nu mai este o trambulină pentru altceva, o simplă etapă în această succesiune, ci devine ea însăși un scop în sine. Prietenul om nu este iubit pentru binele în sine ci pentru el însuși. A dori binele prietenului pentru prietenul însuși, notează Aristotel, "înseamnă a fi prieten în sensul cel mai înalt". Asemenea prietenii durează atâta vreme cât cei ce o cultivă dau dovadă de virtute, iar aceasta de obicei este de durată, căci oamenii cu noblețe spirituală sunt nobili în sens absolut și, în același timp, utili unii altora.
Întrucât oamenii cu adevărat virtuoși sunt puțini, sunt rare și prieteniile bazate pe virtute, iar închegarea lor cere timp ca cei doi să se cunoască și să se accepte reciproc. Orice prietenie se menține de obicei prin actualizare, prin petrecerea împreună. Distanța care de multe ori desparte doi prieteni nu distruge propriul-zis prietenia ci îi împiedică actualizarea. Totuși, dacă separarea devine cronică, poate provoca uitarea însăși a prieteniei, după cum spune un vechi dicton "tăcerea a pus capăt multor prietenii".
Între persoanele în varstă sau ursuze, prietenia este cu atât mai rară, cu cât aceștia au un caracter mai dificil și sunt mai puțin dispuși să întrețină relații, ori tocmai intimitatea relațiilor este considerată semnul cel mai caracteristic al prieteniei. În schimb, tinerii leagă pritenii cu multă ușurință. Oamenii bogați și cei favorizați de soartă de regulă nu au nevoie de prieteni utili, au în schimb nevoie de prieteni agreabili, simțind și ei nevoia de a-și petrece viața în compania cuiva. Oamenii aflați la putere se înconjoară în mod obisnuit de două categorii distincte de prieteni: unii care le sunt utili pentru a le executa întocmai ordinele, alții agreabili care să-i amuze. Aceasta deoarece rareori se întâmplă ca una și aceeași persoană să îndeplinească ambele condiții.
Plăcut și util, în același timp, este numai omul virtuos, ori acesta nu devine prietenul cuiva care-l depășește prin poziția sa socială numai în cazul când îl depașește și prin virtute. Acesta ca să poată fi iubit în calitate de om virtuos, nu de om puternic sau bogat. Altfel s-ar realiza de fapt o prietenie din interes, incompatibilă cu omul virtuos. Prietenia este o asociație voluntară ce nu poate dăinui între persoane de rang social sau merit mult diferit.
Marius-Maximilian Bitiușcă

Ratzinger este papa Benedict al XVI-lea
Noul Papă, cel de-al 265-lea Pontif al Bisericii Catolice, este germanul Joseph Ratzinger, apropiat al lui Ioan Paul al II-lea, prefect al Congregației Pontificale pentru Doctrina Credinței timp de 23 de ani, conservator de marcă al Vaticanului. Favoritul principal la Scaunul Papal, evidențiat ca atare în ziarul ZIUA de sâmbată, când de altfel a împlinit 78 de ani, și-a ales numele de Benedict al XVI-lea. Liderul cardinalilor diaconi, chilianul Jorge Arturo Medina Estevez, apărut la balconul Palatului Pontifical, a anunțat "Habemus Papam!", după ce s-a adresat "dragilor frați și surori" din Piața în principalele limbi internaționale. Ratzinger, primul Papă german după secolul al XI-lea, a binecuvîntat apoi credincioșii. El a mulțumit cardinalilor electori și a rostit un scurt discurs, în care a promis că va continua opera papei Ioan Paul al II-lea.

Fumul alb-negru
Fumul alb ieșit de pe hornul de la Vatican a tulburat în scurt timp întreaga lume. După interpretări diferite asupra nuanței fumului - alb, gri, negru -confirmarea alegerii unui nou Papă a fost dată de clopotele trase la ora 18.04 (19.04 ora României). Mulțimea adunată în Piața Sf Petru a început să cânte și să strige, entuziastă: "Viva il Papa!", "Trăiască Papa!". În timp ce tot mai mulți pelerini invadau Piața în ciuda ploii torențiale, prelații începeau să se adune pe acoperișul Palatului Apostolic. Au trecut doar 24 de ore de la începerea reuniunii secrete a cardinalilor, afirma cu surprindere chiar comentatorul postului Radio Vatican, citat de agențiile internaționale de știri.

Înrolat cu forță în Hitlerjungen
Cardinalul Joseph Ratzinger, Prefect al Congregației pentru Doctrina Credinței, Președinte al Comisiei Biblice Pontificale și al Comisiei Teologice Internaționale, decan al Colegiului Cardinalilor, s-a născut la 16 aprilie 1927 în Marktl am Inn, Germania. În memoriile sale, conform agenției Associated Press citată pe Yahoo.com , Ratzinger afirma că a fost înrolat cu forța, la 14 ani, în 1941, în brigăziile Hitlerjungen (tineretul nazist) dar a fost eliminat tocmai datorită faptului că era creștin și urma studii de teologie. Doi ani mai târziu a fost din nou înrolat în trupele anti-aeriene, de unde a dezertat în mai 1945. Prins de americani, Ratzinger a fost închis într-un lagăr al prizonierilor de război, de unde a fost eliberat după câteva săptămâni. După eliberare, Ratzinger și-a reluat studiile la seminarul catolic.

Ratzinger, un gardian al credinței
Potrivit Chatolica.ro (site-ul oficial de știri al Bisericii Catolice din România), a fost hirotonit preot la 29 iunie 1951. Tatăl său, ofițer de poliție, provenea dintr-o familie tradițională de fermieri din Bavaria de Jos. Între 1946-1951, anul în care a fost hirotonit preot și a început să predea, a studiat filosofia și teologia la Universitatea din Munchen și la școala superioară din Freising. În 1953 a obținut doctoratul în teologie cu o teză intitulată: "Poporul și Casa lui Dumnezeu în doctrina Sf. Augustin despre Biserică". Patru ani mai târziu a obținut diploma de profesor universitar. A predat apoi teologie fundamentală și dogmatică la școala superioară de filosofie și teologie din Freising, apoi la Bonn din 1959 până în 1969, la Munster din 1963 până în 1966, Tubinga din 1966 până în 1969. Din 1969, a fost profesor de teologie dogmatică și de istorie a dogmelor la Universitatea din Regensburg, și vice-președinte al acestei Universități.

Consultor al Conciliului la 35 ani
În 1962 era deja foarte cunoscut, la vârsta de 35 de ani devenind consultor al Conciliului Vatican II, al Arhiepiscopului de Koln, Cardinalul Joseph Frings. Dintre numeroasele sale lucrări publicate, un loc important îl deține "Introducere în creștinism", o culegere de cursuri universitare despre mărturisirea credinței apostolice, publicată în 1968; "Dogmă și revelație", o antologie de eseuri, predici și reflecții consacrate misiunii pastorale, publicată în 1973. În martie 1977, Papa Paul VI l-a numit Arhiepiscop de Munchen și Freising, iar la 28 mai 1977 a fost consacrat Episcop, fiind primul preot diecezan în ultimii 80 de ani care a preluat conducerea pastorală a acestei mari Dieceze bavareze. La 25 noiembrie 1981, a fost numit de către Papa Ioan Paul al II-lea prefect al Congregației pentru Doctrina Credinței; președinte al Comisiei Biblice și al Comisiei Pontificale Teologice Internaționale. A fost relator la a V-a Adunare Generală a Sinodului Episcopilor (1980); președinte delegat la a VI-a Adunare Sinodală (1983). La 6 noiembrie 1998 a fost ales vice-decan al Colegiului Cardinalilor. La 30 noiembrie 2002, Sfântul Părinte a aprobat alegerea lui ca decan al Colegiului Cardinalilor. A fost Președintele Comisiei pentru redactarea Catehismului Bisericii Catolice, și după șase ani de muncă (1986-1992), i-a prezentat Sfântului Părinte noul Catehism al Bisericii Catolice. La 10 noiembrie 1999 a primit titlul de Doctor Honoris Causa în jurisprundență al Universității Maria Santissima Assunta. Din 13 noiembrie 2000 este membru onorific al Academiei Pontificale de științe. Ratzinger a fost creat și proclamat Cardinal de papa Paul al VI-lea în Consistoriul din 27 iunie 1977 și este titular al bisericii Ostia e Velletri-Segni.
Marius-Maximilian Bitiușcă

Pagina distractiva

- Soția caută nervoasă în bibliotecă. Soțul o întreabă:
- Ce cauți?
- O carte despre sănătate.
- Cum se numește?
- Cum să trăim 100 de ani.
- A, am ars-o!
- De ce?!
- Pentru că o căuta și mama soacră și asta îmi mai trebuia!

* * *

- Te-am prins! Ce cauți în pom?
- Nene, a căzut un măr și vreau să-l pun la loc! răspunse copilul.

* * *

- Unde-i surioara ta? fu întrebat Ionel de către un musafir.
- În pat. Și-a rupt un picior.
- Cum așa?
- Păi, am pariat cine poate să se aplece mai mult pe fereastră și...ea a caștigat.

* * *

- Ștefane, de ce copiezi de la colegul tău?
- Nu copiez, doamna învățătoare, vreau doar să verific dacă el a copiat corect de la mine.

* * *

- Ionele, încetează! Nu mai chinui pisica!
- Dar, mama, nu e vina mea ca ea nu vrea sa stea. Eu doar o țin de codiță!
0 0
Copyright 2005-2016 - Parohia Romano-Catolică Tg. Frumos