0
0 0
0
Parerea vizitatorului Asociatia Sf. Vincentiu de Paul Revista Parohiei Localitatea Tg. Frumos Evenimente locale Istoricul Parohiei Activitati saptamanele Pagina de start Revista CREZ ETERN

Publicație periodică a comunității catolice din Târgul Frumos

Nr. 8 - martie 2005

Cristos a înviat!
Cu aceste cuvinte salut toți credincioșii comunității noastre și cititorii revistei parohiale. Trăim în aceste zile clipe încărcate de har și profunzime spirituală. Atmosfera bucuriei pascale inundă inimile creștine la auzul veștii minunate a biruinței lui Cristos asupra păcatului și a morții.
În timpul Postului Mare ne-am pregătit inimile și sufletele pentru a ne întâlni cu Cristos. Parcurgând drumul celor patruzeci de zile și retrăind momentele dureroase ale pătimirii, am conștientizat valoarea suferinței și a crucii, fără de care nu există mântuire. Iată-ne ajunși însă la punctul culminant al istoriei și al planului de răscumpărare al lui Dumnezeu, când Cristos biruie victorios mormântul și ne oferă viața adevărată și mântuirea. E ocazie de a-i mulțumi Domnului pentru acest imens dar, persoana însăși a lui Cristos. În același timp e motiv de bucurie, speranță și pace.
Vă doresc să trăiți Învierea Domnului în credință reînnoind speranța că și noi vom învia împreună cu Cristos, după ce am primit viața cea nouă a Duhului la Botez. Să contemplăm victoria Mântuitorului și aceasta să fie imbold pentru o trăire cât mai autentică a valorilor Evangheliei.
Pr. Paroh Iulian Faraoanu

Floriile
Duminica Floriilor ne amintește intrarea în Ierusalim a lui Isus, proclamat ca Mesia de către mulțime. În această zi se celebrează ritul binecuvântării ramurilor.
Tăranii cred că în Sâmbăta Floriilor morții se scoală din morminte și așteaptă la porțile Raiului până la Înviere, când intră în grădina binecuvântată. Dacă sufletele morților nu sunt purificate pe deplin, pomenile celor vii le ajută să ajungă acolo.
În Duminica Floriilor, toată lumea merge la biserică, spre a lua mâțișoare sfințite. Cum au primit ramura de salcie, copiii înghit o mâțișoară, ca să nu se îmbolnăvească de gâlci și de friguri și ca să fie frumoși.
Poporul crede că salcia e sfântă. Se spune că, pe când Isus se afla răstignit pe cruce, Maica Domnului, neștiind unde se află, s-a încălțat cu opinci de fier, a luat în mână un toiag de oțel și a plecat în căutarea lui. Mergând Maica Domnului, a ajuns la o apă peste care nu putea trece. Văzând pe marginea apei o salcie înaltă, Fecioara Maria a rugat-o să se facă punte, ca să poată trece râul. Salcia i-a ascultat rugămintea și s-a aplecat punte peste apă, până la țărmul celălalt. Drept recunoștință, Maica Domnului a binecuvântat-o să înflorească cea dintâi primăvara și să fie dusă la biserică spre sfințire, în fiecare an, de Florii.
Marius Giurgiuculesei

Triduumul pascal
În aceasta denumire includem trei zile: joi, vineri și sâmbătă din Săptămâna Sfântă, în timpul cărora se amintesc evenimentele cele mai importante ale pătimirii și morții lui Isus Cristos Domnul Nostru.

Joia Sfânta
Este joia de dinaintea duminicii de Paști. Momentele cele mai reprezentative ale zilei sunt:
- spălarea picioarelor cu semnificația de slujire, de iubire a aproapelui: "Aceasta vă poruncesc: să vă iubiți unul pe altul" (In 15,17), este porunca cea nouă a lui Isus;
- Cina cea de Taină a lui Isus cu apostolii săi, care ne amintește instituirea Euharistiei, marele dar al iubirii dumnezeiești, pe care-l trăim în timpul sfintei Liturghii și instituirea sacramentului Preoției.

Vinerea Sfântă
Este vinerea de dinaintea duminicii de Paști. Atunci ne amintim în mod special de patima și moartea lui Isus. Isus a fost trădat, arestat, condamnat, răstignit și înmormântat.
Pentru creștini este o zi foarte tristă. Durerea este exprimată și prin gesturi concrete:
- clopotele bisericilor și orga nu sună în această zi;
- la celebrările liturgice preotul se îmbracă în roșu, ca simbol al sângelui vărsat de Cristos pentru noi;
- biserica nu se mai împodobește cu flori;
- nu se cântă Aleluia;
Apoi, în cadrul celebrării, sunt unele momente importante: adorarea sfintei cruci și Calea sfintei cruci.

Sâmbăta Sfântă
Nu se celebrează sfânta Liturghie; în această zi Biserica se odihnește, priveghează lângă mormântul în care se odihnește trupul Iui Cristos. Celebrarea începe după ce se lasă noaptea; este vegherea cea mai lungă: "mama tuturor vegherilor" (Sf. Augustin). Celebrarea din noaptea Paștelui începe cu binecuvântarea locului și aprinderea lumânării pascale, (simbolul lui Isus Cristos), proclamarea solemna a Paștelui și liturgia baptismală.

Paște

Într-o zi de miercuri, Iuda a încheiat târgul cu dușmanii lut Isus și într-o zi de vineri Cristos a murit pe cruce, Ulterior ziua de joi a fost dedicată comemorării celor două taine orânduite de Cristos în Joia Sfânta: Euharistia și Preoția. Așa cum Paștele anual este precedat și pregătit, de Săptămâna Sfântă, la fel Paștele săptămânal - duminica - este precedat și pregătit de o săptămână întreagă.
Cuvântul "paște" provine din limba ebraică - "pesah" - și înseamnă "trecere". În liturgia iudaică el indică trecerea îngerului nimicitor care a cruțat casele evreilor ce trăiau ca sclavi în Egipt.
Totodată indică trecerea poporului evreu de la sclavie la libertate, trecerea din Egipt spre Tara Făgăduită, străbătând Marea Roșie și pustiul. Pentru creștini, Paștele a însemnat, de asemenea, o trecere, o eliberare: trecerea de la sclavia păcatului, a morții și a Satanei, la libertatea fiilor lui Dumnezeu. Această trecere și eliberare s-a înfăptuit prin patima, moartea și învierea lui Cristos.
Bartic Oana și Porcaru Marin

Ouă roșii
Cu 2000 ani înainte de Cristos chinezii foloseau ouă colorate. Cercetări etnografice descriu obiceiuri ale ouălelor colorate în Ucraina (asemănătoare cu cele de la noi), Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, Rusia, Grecia, Italia, Franța, Spania, Austria, Germania, Elveția, Belgia, Anglia ș.a. (unde ouăle colorate au fost înlocuite cu ouă de ciocolată).

Dar de ce ouă roșii de Paști?
Legendele creștine leagă simbolul ouălelor roșii de Patimile lui Isus. Răstignirea și învierea reprezintă reînvierea naturii primăvara și reluarea ciclurilor vieții. Oul, el însuși purtător de viață, devine un simbol al regenerării, al purificării și al veșniciei. Legenda spune că atunci când Isus a fost bătut cu pietre, acestea atingându-l, s-au transformat în ouă roșii. O altă tradiție afirma că sfânta Maria, venind să-și vadă Fiul răstignit, i-a adus ouă, care s-au însângerat sub cruce.
Altă legendă afirmă că, după ce Isus a fost răstignit, cărturarii saducei și rabinii farisei au făcut un ospăț de bucurie. Unul dintre ei a spus: "Când va învia cocoșul pe care îi mâncam și ouăle fierte vor deveni roșii, atunci va învia și Isus". Nici nu și-a terminat acela spusele și ouăle s-au și făcut roșii, iar cocoșul a început să bată din aripi. În tradiția populară românească ouăle de Paști sunt purtătoare de puteri miraculoase: vindeca boli, protejează animalele din gospodărie, sunt benefice în felurite situații etc.

Culoarea roșie este simbol al focului purificator. O credință din Bucovina afirmă că oul roșu este apărător de diavol. Acesta se interesează dacă oamenii fac ouă roșii și roșii și umblă cu colinda, căci doar atunci când aceste obiceiuri vor înceta, el va ieși în lume. Altă poveste a ouălelor roșii: "Șase surori măritate au vrut să ucidă pe a șaptea soră a lor, care făcea ochi dulci celor șase cumnați ai săi. Pietrele însă cu care au căutat să arunce într-însa s-au colorat în diferite chipuri. Sora aceasta a rămas neucisă, dar în această amintire poporul a început să coloreze ouăle în duminica Paștilor, când s-a întâmplat aceasta''.
Una din cele mai vechi mărturii privind ouăle colorate de la romani este a secretarului florentin al lui Constantin Brâncoveanu, Antonio Maria del Chiaro, care, pe la 1700, se minuna de culoarea aurie a ouălelor vopsite de la curtea domnitorului muntean. Culorile folosite corespund unei anumite simbolistici:
- roșu = simbol al sângelui, soarelui, focului, dragostei și bucuriei de viață;
- negru = absolutism, statornicie, eternitate;
- verde = reînnoirea naturii, prospețime, rodnicie, speranță;
- albastru = cer, sănătate, vitalitate;
- violet = stăpânire de sine, răbdare, încrederea în dreptate.

Mai demult, ouăle erau vopsite în culori vegetale, astăzi se folosesc mai mult cele sintetice, chimice. Culorile vegetale erau preparate după rețete străvechi, transmise din generație în generație, cu o mare varietate de procedee și tehnici. Plantele, în funcție de momentul când erau recoltate, de timpul de uscare sau de modul în care erau combinate, ofereau o gamă extrem de variată de nuanțe. Extrem de diversificate și ingenioase sunt folosite la decorarea ouălelor. În funcție de regiunile țării, există procedee specifice pentru realizarea ouălelor decorative. În unele părți sunt folosite ouă fierte, în alte zone cele golite de conținut. Ouă decorative se mai fac cu vopselele în relief (Vrancea, Putna Sucevei), împodobite cu mărgele (Bucovina), din lemn (Neamț), din lut (Corund, Harghita) sau chiar din material plastic (Bucovina).

Ornamentarea ouălelor decorative este extrem de variată, ea cuprinzând simboluri geometrice, vegetale, animale, antropomorfe, skeomorfe (unelte de muncă) și religioase. Astfel, numai în ornamentarea geometrică deosebim simboluri și semnificații precum:
- linia dreaptă verticală = viața;
- linia dreaptă orizontală = moartea;
- linia dublă dreaptă = eternitatea;
- linia cu dreptunghiuri = gândirea și cunoașterea;
- linia ușor ondulată = apa, purificarea;
- spirala = timpul, eternitatea;
- dubla spirală = legătura dintre viață și moarte.
Marius Maximilian Bitiușcă

Ce răspund familiile
Sfânta Euharistie
Cuvintele euharistein și eidogein ne amintesc binecuvântările ebraice care se proclamau îndeosebi în timpul Mesiei - lucrările lui Dumnezeu: creația, răscumpărarea și sfințirea.
Euharistia este memorialul Paștelui lui Cristos, actualizarea și oferirea sacramentală a jertfei lui unice, în liturgia Bisericii, care este trupul lui.
În toate rugăciunile euharistice găsim, după cuvintele instituirii, o rugăciune numită anamneză sau memorial.
La Cina cea de Taină, în noaptea în care a fost vândut, Mântuitorul nostru a instituit jertfa euharistică a trupului și sângelui său, pentru a încredința astfel Mesiei, Biserica, memorialul morții și învierii sale: sacrament al pietății, semn al unității, legătură a carității, ospăț pascal, în care îl primim pe Cristos; sufletul ne e copleșit de har și ne este dată chezășia gloriei viitoare. (Fam. Zăpodeanu Petria)

Euharistia - sacramentul care susține viața spirituală pentru noi, este hrana sufletului, pe care trebuie să o primim în duh și adevăr, mintea și trupul nu pot confirma, de aceea ni se cere credința. (Fam. Lepădatu)

Sfânta Euharistie este pentru noi adevărata hrană sufletească în care găsim forța vieții și drumul către viața veșnică. Dacă Tatăl ceresc s-a oferit pe sine pentru ca noi să beneficiem de această hrană, cerem și harul întăritor pentru a fi vrednici să putem primi într-adevăr sfânta Împărtășanie. Sfânta Euharistie reprezintă darul cel mai de preț pe care ni l-a oferit Dumnezeu pentru a ne face conștienți de prezența și iubirea Sa, oferindu-se pe sine drept hrană pentru sufletele noastre. În măreția și atotputernicia Sa, Isus Cristos ia forma pâinii, a unei mici bucăți de ostie, pentru a ne oferi un model de dăruire deplină și de umilință, acceptând să intre în sufletele noastre.
El ne așteaptă și ne îndeamnă să ne adunăm în jurul altarului său, pentru ca, luând parte la aceeași masă frățească și împărtășindu-ne din același Trup, să fim cu adevărat o familie unită și bineplăcută Domnului. (Fam. Dămătăr)

Către sfântul Anton
O, Sfinte Antoane, tu ești unul dintre sfinții pe care îi iubesc atât de mult! Mă rog întotdeauna cu plăcere și cu încredere la tine. Te rog, ocrotește familia noastră și ajută-ne să fim buni creștini.
Ajută-mă, sfinte Antoane să învăț bine, să fiu o fetiță cuminte și să am un țel în viață.
Te rog, ajuta-ș pe părintele nostru, Iulian, să ne călăuzească mulți ani de acum în colo și să trăiască mulți ani fericiți.
Ajută-mă, sfinte Antoane, nu mă lăsa, ajută-mă, nu mă părăsi. Amin.
(Fam. Matei, Teodora - 7 ani)

Rugăciune către sfântul Anton
Sfinte-Antoane, tu ești bun
Și te rog, ascult-acum,
A mea fierbinte rugăminte,
Sufletu-mi aproape te simte.

Sfinte-Antoane, mă păzește,
De cel Rău tu mă ferește.
Ajută-mă în tot ce fac
Doar lui Dumnezeu să-i plac.

Sfinte-Antoane, tu veghează
La mântuirea mea.
Și mă ai mereu în pază,
În păcat de-a nu cădea.

Sfinte-Antoane ai fost ales
Și prin lume mult ai mers
Ca să îl faci cunoscut
Pe-al meu Dumnezeu preasfânt.

În ispite și nevoi
Sfântu-Anton este cu noi.
În necaz și în durere
Sfântu-Anton e mângâiere.

Ești ca o floare de mai
Numai ajutor îmi dai.
Și mă aperi zi și noapte,
De lacrimi să nu am parte.
(Fam. Tincu)

Familia noastră cum e?
Actori, vedete de televiziune sau din domeniul muzicii: sunt persoane cunoscute de toată lumea datorită activității lor.
Fie că le apreciază sau nu, oamenilor le place să știe și să afle cât mai multe despre viața particulară a starurilor.
Uneori, se merge până la a compara viața familiilor noastre cu cea a vedetelor. Multe persoane își doresc să aibă o familie care să semene cu cea a unei persoane publice. Acești oameni sunt orbiți de lux, de aparențele de liniște și pace afișate și dau copiilor ca exemplu pe acele familii. Însă, ei ignoră o familie mult mai cunoscută decât cea a vedetelor! O văd și aud despre ea poate în fiecare zi o admiră, o aprobă și... atât.
Această familie este constituită din trei membri: tatăl - Iosif, mama - Maria și fiul - Isus. Aceștia trei sunt, sau cel puțin ar trebui să fie, un etalon pentru noi toți, pentru familiile noastre. Maria și Iosif nu i-au oferit lui Isus condiții materiale excepționale, luxul acestei lumi, pentru că știau că nu acesta e lucrul cel mai important.
De multe ori, familiile din zilele noastre trec prin momente dificile, se ceartă, se destramă din cauza problemelor materiale. Despre Iosif, Maria și Isus știm că au fost uniți printr-o dragoste mare, respect reciproc, dar mai ales prin credința în Dumnezeu, care, din păcate, adeseori lipsește în familiile noastre. La baza oricărei familii trebuie să stea iubirea și credința pentru ca familia să nu se destrame. De aceea, pentru a evita asemenea situații tragice, noi, creștinii, ar trebui să urmăm exemplul familiei lui Isus.
Să ne rugăm la Isus să-i ajute pe copii să fie asemenea lui și să fie mereu alături de ei pentru a-i îndruma.
Să ne rugăm la Maria să deschidă mintea și inimile mamelor din familiile noastre pentru ca acestea să-și crească și să-și educe copiii în spirit creștin, iubire și răbdare.
Să ne rugăm la Iosif să-i ajute pe tații familiilor, pentru ca aceștia să fie responsabili, să aibă grijă de familiile lor și să fie un exemplu grăitor pentru fiii lor.
Să ne rugăm lui Dumnezeu, Tatăl nostru, al tuturor să ne ierte pe noi, copiii lui, de toate păcatele și să ne ajute cu harul sau în toate încercările noastre.
Alina Timofticiuc

A ne purta crucea noastră
O legendă ne spune că oamenii se aflau odată în drum cu crucile lor și se osteneau ducând în spate aceste poverii. La un moment dat, unul din ei, crezând că are o cruce prea lungă, lua un fierăstrău și o scurtă. După un lung pelerinaj, ajunseseră cu toții la marginea unei prăpăstii. Nici un pod nu ducea în țara care promitea veșnica bucurie și apropierea vizibilă de Dumnezeu. După o scurta ezitare, își puseseră cu toții crucile peste prăpastie. Și iată că tocmai se potriveau. Acela care-și retezase o bucată din cruce stătea aici dezamăgit și disperat.
Gabriela Dămătăr

Scrisoare către Dumnezeu...

Domnul meu și Dumnezeul meu,
Este prima scrisoare pe care încerc să ți-o scriu. Ce-ai vrea să-ți scriu, Doamne? Dar eu ce-aș vrea să-ți scriu? Mă simt atât de mic în Universul tău!
Acum, când încerc să scriu aceste rânduri, am în fața mea un Crucifix. Privesc rănile tale, Doamne: de la mâini, de la picioare, coasta străpunsă de suliță. Și păcatele mele le-ai închis în rănile tale. Mă simt atât de umilit! Nu meritam atâta sacrificiu!
Aș vrea să te întreb ceva: De ce taci mereu? Iartă-mă, Doamne, că te întreb așa ceva. Eu sunt acela care tace în fața ta. Ar trebui să dialoghez mereu cu tine. Tăcerea ta, Doamne, este incapacitatea mea de a te asculta.
Mi-aș dori, Doamne, ca gândurile mele să fie asemenea gândurilor tale. Inima mea să fie asemenea inimii tale. Atunci când greșesc, direct sau indirect, împotriva ta, tu, Doamne, îmi respecți libertatea și îmi oferi o a doua șansă, așteptându-mă să mă întorc pe calea cea dreaptă.
Cred că ar trebui să fiu convins, că atunci când tu taci, eu sunt acela care vorbește în locul tău! Și poate, chiar fără să vreau, de multe ori îți acopăr glasul salvator, Doamnei! Această considerație trebuie să mă determine la responsabilitatea acțiunii și multă, multă iubire și rugăciune.
Doamne, te rog să mă. ajuți să-i iubesc pe cei de lângă mine, așa cum mă iubești tu.
Ajută-mă, Doamne, să te pot iubi din toată inima mea.
În încheiere:
Îți mulțumesc, Doamne,
Pentru tot ce mi-ai dat,
Pentru tot ce mi-ai luat
Și pentru tot mi-ai lăsat.
Lăudat să fii în veci!
Fam. Ciorbă

Este timpul convertirii
Este timpul convertirii
Dragi creștini din astă lume
Și Cristos pe toți ne-așteaptă
Să-nălțăm o rugăciune.

Cât de mare-a fost iubirea
Și cât sânge s-a vărsat
Pentru-a noastră mântuire
El la moarte a fost dat.

Ia priviți spre lemnul crucii!
Toți priviți-l pe Isus!
Mâinile-i nevinovate
Le-a întins, nu s-a opus.

Câte bice, ce durere,
Cât de mult s-a umilit
Pentru mine, pentru tine,
Dar noi, cum i-am mulțumit?

Prin păcate și prin ură
Noi așa îi mulțumim,
Însă el pe toți ne-așteaptă
Lângă cruce să venim.

Da, e timpul, e și ceasul
Să vă-ntoarceți la Cristos,
Lepădați păcatul, ura,
Tot ce vă atrage-n jos!

O, Isuse, milostive,
Bun și veșnic Dumnezeu,
Pentru-ntreaga omenire
Te-ai jertfit precum un miel.

Mult ai suferit, Isuse,
Nu știu cum să-ți mulțumesc,
Dar, te rog, acum mă iartă,
Și-ți promit c-o să mă-ndrept.

Crucea te-a salvat, creștine
Crucea-i lemnul cel mai sfânt
Dar îmi pun o întrebare:
Câți sub cruce vin și plâng?

Mulți creștini, înjură crucea
Și-o disprețuiesc loial,
Au uitat ca lemnul crucii
Mântuirea le-a redat.

Grea a fost povara crucii
Și de ea a atârnat
Toată ura, răutatea,
Dar Isus nu s-a lăsat.

S-a gândit atunci la mine,
Se gândea atunci la toți
Și-nălțat pe lemnul crucii
L-a iertat pe-al său popor.
Cătălin Giurgilă

Rubrica distractivă
- Ce faci, Gigele?
- Nimic.
- Strașnică ocupație!
- Da, dar concurența e mare...

- Tăticule, astăzi are loc la școală o ședință cu părinții în cerc restrâns.
- Cum adică, în cerc restrâns?
- Numai învățătorul și cu tine...

- Asemenea note rele, zise tatăl, merită o bătaie bună!
- Bravo, tăticule! Să-ți spun unde locuiește învățătorul!

- Care insulă o puteți ține în două degete?
- Creta.

Ziua familiei
Are loc în prima zi de vineri a lunii. Sărbătoarea are în prim plan sfânta Liturghie animată de membrii unei familii. După Liturghie urmează un dialog cu preotul și un concurs pe marginea întrebărilor propuse în biletul de la sfințirea caselor.
Ziua familiei din luna următoare va avea loc vineri, 1 aprilie. Familiile programate în această zi sunt:
- Bercea Maria
- Anti Iosif
- Petrina Francisc
- Baciu Aurica
- Antal Ion
- Bartic Radu
- Porcaru Mihai
- Bartic I
- Ilie
- Giurgiuculesei A.
- Potroghir Petrică
- Apetrei Dorel
Cele mai frumoase răspunsuri vor fi premiate și publicate în următorul număr al revistei noastre.

Adresa redacției
Parohia Romano-Catolică Tg. Frumos
Str. Cuza-Vodă, nr. 28A
705300 - Tg. Frumos
Telefon: 0232-711476
e-mail: faraoanu@yahoo.com
Pagina web: www.tg-frumos.cnet.ro

Colectivul de redacție:
Pr. Iulian Faraoanu, Gabriela Dămătăr, Alina Timofticiuc
Mihai Marius Bitiușcă, Oana Bartic, Andrei Petruț

0 0
Copyright 2005-2016 - Parohia Romano-Catolică Tg. Frumos