0
0 0
0
Parerea vizitatorului Asociatia Sf. Vincentiu de Paul Revista Parohiei Localitatea Tg. Frumos Evenimente locale Istoricul Parohiei Activitati saptamanele Pagina de start Revista CREZ ETERN

Publicație periodică a comunității catolice din Târgul Frumos

Nr. 4 - noiembrie 2003

A fi pur și simplu om
Omul este o ființă pe care Dumnezeu a creat-o din iubire, cu iubire, pentru iubire. Dar pe zi ce trece constat dezamăgită că majoritatea oamenilor din societatea de astăzi (cu mici excepții) uită să se mai comporte asemenea unor credincioși; uită să mai fie oameni.
De ce spun acest lucru?
Observăm cu toții că toate locurile (fie la școală sau la serviciu) s-au transformat asemenea unei "jungle" datorită faptului că oamenii au uitat sau poate că nu vor să se mai respecte unii pe alții. Se înjosesc reciproc, se chinuiesc, se aduc la disperare fie ei tineri sau chiar oameni maturi. Ei se lasă supuși instinctelor umane, cum ar fi: egoismul, lăcomia, invidia, impulsivitatea, violența, și uită că în această viață, pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu există lucruri mult mai importante care ne pot face fericiți cu adevărat.
Fericirea. Unde este? Cum putem ajunge oare la ea?
Suntem atât de orbi încât nu ne dăm seama că ea nu se află în bani, în lux sau poate în alte lucruri efemere. Nu! Fericirea înseamnă bunătate, prietenie, iubire, iar toate acestea nu ne costă nimic. Dar dacă inimile noastre sunt împietrite, nu ne vom da seama niciodată.
Iubirea, este un sentiment minunat; iubind vedem totul altfel, într-o altă culoare.
Când iubești oamenii, când le dăruiești iubirea ta, totul devine frumos și plin de soare. Ei își vor da seama de acest lucru, pentru că se vor simți iubiți și astfel vor lăsa mândria și egoismul la o parte și vor deveni mai buni: vor iubi și ei.
Dar pentru a obține acest lucru, mai întâi trebuie să fii tu un model pentru alții, să nu fii încăpățânat și să te întrebi: De ce eu? Dacă tu vei face acest pas, totul ar fi mai ușor și oamenii ar deveni astfel mai buni, s-ar iubi și s-ar respecta mai mult. Vor descoperi armonia prieteniei și fiecare zi va deveni asemenea unei sărbători.
Iubirea dintre oameni este un sentiment profund care nu poate fi măsurat, nu se poate vedea, dar se simte în sufletele celor care iubesc. Aceștia sunt într-adevăr fericiți; căci dacă ai un prieten alături poți să reziști și să treci peste orice obstacol, chiar dacă acesta nu te poate ajuta decât cu o vorbă bună, un sfat, o încurajare.
Să nu uităm atunci să fim oameni simpli, să ne iubim între noi, și să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru că ne-a dăruit acest sentiment minunat, și să luptăm din răsputeri pentru ca acest sentiment să nu dispară niciodată dintre noi.
"O floare are nevoie de soare pentru a deveni floare,
Un om are nevoie de iubire pentru a deveni om!"

Tamacha Ernestine

Viața - un dar lăsat de Dumnezeu
A considera viața ca o vocație favorizează libertatea interioară stimulând în persoană dorința de viitor, o dată cu refuzul unei concepții de existență pasivă, plictisitoare și banală. Viața își asumă astfel valoarea de dar. Omul arată că este renăscut din Duh atunci când învață să urmeze calea noului decalog: "Să vă iubiți unii pe alții așa cum v-am iubit eu".
Dumnezeu merge cu noi, în mijlocul evenimentelor noastre diverse, și dacă noi o dorim, realizează cu fiecare o minunată istorie de iubire, unică și irepetabilă și, în același timp, în armonie cu omenirea și cosmosul întreg. A descoperi prezența lui Dumnezeu în propria istorie înseamnă a nu ne mai simți orfani, ci a ști că avem un Tată căruia ne putem încredința. Acesta este marele moment crucial care transformă pur și simplu orizontul uman.
Este adevărat că Dumnezeu nu ne cere să fim perfecți. El dorește să-l iubim așa cum suntem: slabi, păcătoși, neîncrezători. Să venim în întâmpinarea propriei lui dorințe de a iubi necondiționat, cu o iubire totală și desăvârșită.
Să ne iubim intens pentru ca toți oamenii să se apropie de Dumnezeu pentru a primi și oferi iubirea.
Oana Bartic

Dumnezeu, Creatorul Universului
Niciodată să nu-ncerci
De Dumnezeu să te ascunzi,
Și pentru tot să-i mulțumești
Și să te rogi în cinstea lui.

Atunci când ai o supărare
Și totul e-mpotriva ta,
Nu te întrista.,
Puneți nădejdea-n Dumnezeu
Și roagă-l să te-ajute.
Promite-i că te vei ruga,
Cu ceilalți te vei împăca
Făcând doar fapte bune.

Dumnezeu dorește
să ne-nchinăm doar Lui
Pe el să-l proslăvim
pân' la sfârșitul lumii.
Căci Dumnezeu,
al nostru îndrumător
Și de toate iertător,
Este Stăpânul cerului
Și Creatorul Universului.
Claudia Lepădatu

Religia și evoluția ei
Un element primordial în viața oamenilor de pe întreg globul este, în opinia mea, credința. Chiar dacă sunt creștini, mahomedani sau budiști, oamenii cred că există o divinitate atotputernică, omniprezentă și omniscentă. Această credință ne face să fim mai atenți la nevoile celor din jur și să-i acceptăm așa cum sunt ei, indiferent de religie.
Pentru a accepta posibilitatea existenței altei credințe decât a ta, trebuie să cunoști acele religii. De aceea am încercat să aflu mai multe despre religiile lumii. Am început, cum este normal, cu formele incipiente de religie.
Religiile primitive au fost tribale și s-au manifestat în forme foarte diverse.
Animismul reprezintă, poate, prima manifestare religioasă ce definește raporturile oamenilor cu lumea înconjurătoare, înzestrată cu suflet (anima = suflet). El presupune credința în spirite care însuflețesc lucruri aparent lipsite de viață. O formă specială a animismului este litolatria (adorarea unor pietre) întâlnită la numeroase popoare, chiar și la cei ce au religii elaborate (evreii în primele secole ale istoriei lor, musulmanii etc.). Adorarea Kaabei de la Meeca este o reminiscență a litolatriei.
Cultul morților. Oamenii și-au imaginat o lume "de dincolo" unde cei morți continuă să existe și unde pot supraveghea sau reveni în lumea celor vii. El a dus la apariția unor practici funerare și a ritualurilor de înmormântare. Cultul morților și credința în "viața de apoi" au fost preluate de toate religiile din antichitate, cu excepția celor indiene.
Magia reprezintă urmarea credinței în forțele misterioase pe care omul inițiat le poate folosi pentru a face bine sau rău. Ea presupune anumite practici și ceremonii prin care aceste forțe sunt "convinse" să colaboreze. Se vorbește despre magia albă - cu efecte benefice - și despre cea neagră - cu efecte malefice. În unele societăți, magia este asociată cu astrologia, tălmăcirea viselor și interpretarea diferitelor semne.
Șamanismul. Cuvântul șaman îl desemnează pe vrăjitorul sau vindecătorul din societățile primitive, care intră în dialog cu spiritele superioare și care, prin extaz, pătrunde în alte lumi. El se consideră înzestrat cu puteri supranaturale, pretind uneori că înțeleg limbi străine, graiul păsărilor sau al animalelor. I se atribuie puterea de a dezlănțui furtuni, de a despărți sufletul de trup, de a zbura etc.
Totemismul. Este legătura care se stabilește între o comunitate și o ființă sau un obiect cu atribute magice, considerat protector. Totemismul este legat de anumite ocupații, în primul rând de vânătoare, dar și de credința în tabu-uri (ființe sau lucruri interzise celor neinițiați). La triburile australiene, totemul este considerat întemeietorul, strămoșul comunității, iar la indienii din America de Nord este purtat de individ asupra lui, sub forma "medicamentului".
În numărul următor al acestei reviste, vom continua cu prezentarea altor religii, mai vechi sau mai recente.

Credință sau erezie
Catolicii, ortodocșii, adventiștii, protestanții - toți sunt creștini.
Musulmanii și budiștii sunt păgâni - asta în opinia unora.
Ideea că ei sunt necredincioși, este una preconcepută căci și ei cred în Dumnezeu dar îl numesc altfel.
Musulmanii cred în Mohamed și se roagă în moschei iar budiștii cred în Buddha și în Marele Spirit și se roagă în temple.
Atât musulmanii cât și budiștii se roagă, la fel ca și creștinii, ascultă și respectă Cuvântul lui Dumnezeu și mai ales cred într-o viață viitoare care este plină de fericire și bucurii oferite de Atotstăpânitor.
Cu puțin interes am putea observa mai ales deosebirile dar și unele asemănări între religia musulmană, budistă și creștină.
În continuare voi încerca să prezint cele mai cunoscute practici sau moduri de manifestare ale budiștilor.
Alchimia
Procesul alchimiei, adică transformarea cinabrului (un mineral de mercur important) în aur, conține o serie de acte religioase.
Aurul obținut slujește prelungirii și înnoirii vieții. Prin urmare, alchimistul nu caută aur ca să se îmbogățească material; aurul este de natură transcendentă care poate să ducă la o spiritualizare a corpului omenesc. Alchimia aparține astfel unei categorii de tehnici salvatoare care țintesc nemurirea. Alchimia este o tehnică spirituală, nu una științifică, alchimistul situându-se astfel mai aproape de mistic decât de omul de știință. El se află în căutarea "elixirului vieții" adică a nemuririi. Complicatele procese alchimice sunt precedate de lungi practici ascetice precum și de ritualuri (posturi, exerciții sacrificiale și purificatoare).
Yoga
Cultura indiană consideră viața în această lume ca un ciclu infinit, greu de întrerupt, alcătuit din naștere, suferință, moarte și renaștere. Budda proclamase: "Totul e o durere, totul e trecător". Și totuși această durere universală nu duce la o filosofie pesimistă. India pare să fie stăpânită de o profundă dorință de a se elibera de viață. Se refuză această lume și se depreciază această viață deoarece se știe că există altceva dincolo de temporalitate, de suferință.
Ce semnifică acest cuvânt "yoga"? Acest cuvânt este folosit atât cu sensul de "a lega laolaltă" de "a ține strâns împreună" în sensul unei legături sau uniri dintre sufletul omenesc și cel divin cât și de "a înhăma" de "a pune la jug", o semnificație care subliniază efortul, autodisciplina omului.
Punctul de pornire a meditației yoga îl constituie concentrarea asupra unui singur obiect, care poate fi un lucru material, un gând. Cu ajutorul acestei meditații urmează să fie controlate cele două generatoare de curent metal continuu, anume activitatea percepției senzoriale și aceea a subconștientului.
Yoga cunoaște opt etape pe calea ce duce la eliberare: înfrânarea, disciplina, posturile corpului, tehnici de respirație, ieșirea de sub influența obiectelor exterioare, concentrarea gândirii, meditația, și ultima etapă denumită srmadhi care reprezintă rezultatul final, încununarea tuturor eforturilor.
Potrivit tradiției, yoghinul poate dobândi pe această treaptă puteri oculte, precum acelea de a-și cunoaște încarnările precedente, de a zbura sau de a se face nevăzut. Prin yoga se ajunge la o reîntoarcere la nediferențierea primordială la care se adaugă cunoașterea carității și a fericirii supreme
Șamanismul
Este un fenomen religios care s-a cristalizat limpede la popoarele din Asia Centrală și Siberia dar care s-a manifestat și în Africa, Australia, America de Nord și de Sud, precum și la greci și germani.
Se definește șamanismul într-un sens larg ca "tehnică a extazului". Cuvântul șaman derivă din tungusul "šaman" intrat în circulație prin limba rusă.
Șamanul este considerat un fenomen destul de complex: el poate fi concomitent vraci, preot, psihopomp (călăuzitor al sufletelor martirilor) dar și poet și mistic. El practică arta vindecării, reglementează sacrificiile rituale închinate zeilor celești și conduce sufletele martirilor în lumea de dincolo.
Tehnica extazului constă în capacitatea de părăsire deliberată a propriului corp și de efectuare în spirit a unor călătorii îndepărtate ("zboruri magice"). În cer, în adâncurile mării sau în lumea infernală.
Toate aceste tehnici se folosesc pentru a ajunge la condiția de supraom, fiind astfel mai aproape de adevărul universal, de libertatea supremă, care permit o comuniune a omului cu divinitatea.

Căutare
Sap ca un pitic în vizuinele pământului. Urc printre imense mormane de nestemate, apoi le dau la o parte, cu o privire absolut indiferentă. Căci, nu găsesc ceea ce eu caut.
Deodată, întorc însă capul. O luminiță pâlpâie în urma mea, iar eu mă îndrept spre ea cu tristețea unui filozof și cu acea curiozitate specifică copilului. Mă tot apropii, încă un pas, și încă unul...
În fața mea, în visele și aspirațiile mele, strălucea, poate fără știrea mea, un miez de iubire.
- Dumnezeul meu...
Atunci, șoapta n-a mai fost șoaptă, ci a fost un strigăt: Dumnezeu este iubire!

Serafina B.

Trebuie să ne mărturisim păcatele
Dumnezeu este sfânt și foarte mare, iar noi suntem atât de mici și păcătoși. Suntem atât de răi și deseori suntem neascultători. Mergem pe calea pe care ne-o alegem noi.
Cu toate acestea Dumnezeu ne cheamă să fim copiii lui. Cum putem ajunge copiii lui?
Odată, Domnul Isus a spus o istorisire despre un tânăr, care a plecat departe de casa lui părintească. Era așa de frumos acasă. Dar tânărul nu se bucura acolo. Nu-l iubea pe tatăl lui.
Într-o zi tânărul i-a spus tatălui său: "Tată dă-mi partea de avere ce mi se cuvine". Tatăl nu s-a bucurat de cererea aceasta și nu dorea ca fiul lui să plece de acasă. Dar i-a dat banii ce trebuiau se fie ai lui, după moartea sa. Și fiul a plecat de acasă. A plecat departe și și-a cheltuit banii în tot felul de distracții. Și-a făcut prieteni și s-au veselit împreună. Dar după un timp banii s-au terminat și prietenii l-au părăsit. Nu erau niște prieteni adevărați. Au vrut numai să se distreze pe banii lui.
Fiul a văzut că acum trebuie să lucreze ca să aibă ce să mănânce. Era așa de flămând dar nu îndrăznea să se întoarcă acasă. Atunci s-a dus la unul din locuitorii țării aceleia care l-a trimis pe ogoarele lui ca să-i păzească porcii. Nu era o muncă plăcută și tânărul era foarte amărât. Dar nimănui nu-i păsa. Nimeni nu-l compătimea. Nimeni nu i-a dat să mănânce o mâncare bună. O, ce mult ar fi dorit să fie acasă cu tatăl lui! În fiecare zi se gândea la căminul lui și la tatăl lui. El știa că până și slujitorii de acasă aveau belșug de mâncare. Nu îndrăznea să meargă acasă. Se gândea că tatăl lui nu-l mai vrea. Credea că tatăl lui s-a supărat pe el fiindcă fusese rău. Dar într-o zi tânărul își spuse: "De ce mai stau eu aici? Sunt atât de nefericit! Mă voi duce la tatăl meu și-i voi spune că am păcătuit. Îi voi spune cât de rău îmi pare. Poate că mă va ierta. Poate mă va primi ca pe una din slugile lui".
A pornit spre casă. Dar știți ce s-a întâmplat? Tot timpul acesta, tatăl se gândise la fiul său. El îl iubea încă. În fiecare zi privea de-a lungul drumului, cu nădejdea că-și va vedea fiul întorcându-se. Tânărul era încă departe, când tatăl l-a văzut venind spre casă. I s-a făcut milă de el, a alergat, l-a strâns în brațe și l-a sărutat. Fiul i-a spus plângând: "Tată am, păcătuit împotriva lui Dumnezeu și împotriva lui Dumnezeu și împotriva ta". Dar tatăl l-a iertat. Își iubea fiul atât de mult! L-a spus servitorilor să pregătească o masă mare pentru a sărbători întoarcerea lui acasă.
Dumnezeu este ca și acest tată. Dacă ne pare rău de păcatele noastre, El este gata să ne ierte. El este plin de bucurie când ne întoarcem la El, pentru că ne iubește atât de mult.

Să răspundem la următoarele întrebări
- Ionel în vârstă de 13 ani, a găsit o bucată de carne pe masă în bucătărie; deși știa că e vineri, a luat și mâncat. Ce păcat a făcut?
- Mama e bolnavă în spital. I s-a adus carne în zi de vineri. Dacă mănâncă face păcat?
- Andreea este în clasa a XII-a și stă la internat. La cină i s-a dus carne în zi de vineri. Ce trebuie să facă?
- Obosit și flămând, Mihai sosește de la școală. Mănâncă carne și când se ridică de la masă își aduce aminte că este vineri. Ce păcat a făcut?
- În anul 1989 sărbătorile "Nașterea Sf. Fecioare Maria" și "Neprihănita Zămislire a Preasfintei Fecioare Maria" au fost în zi de vineri. În acest caz avem voie să mâncăm carne?
- Toată clasa a V-a a lui Ștefan a plecat într-o excursie în zi de duminică, de dimineață de la ora 6.00 până la ora 20.00. Cum rămâne cu obligația de a asculta sfânta Liturghie?
- Mama este grav bolnavă și îl roagă pe fiul ei să nu plece de acasă, deoarece are nevoie de îngrijiri permanente. Este zi de duminică. Cum rezolvă fiul cu ascultarea sfintei Liturghii?
- Mama lui Anton a pregătit mâncare cu untură în zi de vineri. Toți din casă au mâncat. Ce păcat au făcut?
- Duminică, Gabriel s-a spovedit și a primit sfânta Împărtășanie. Marți a venit din nou la Biserică. Se mai poate împărtăși dacă nu a făcut păcat mare?
- Ana a venit în zi de duminică la sfânta Liturghie, dar a ajuns în timpul predicii. A îndeplinit porunca de a asculta sfânta Liturghie în zi de duminică?
Marius Maximilian Bitiușcă

Glume
Întoarcerea inutilă

Două băbuțe își făceau plimbarea obișnuită prin cimitir, să-și viziteze rudele, prietenii și cunoscuții.
- Tu câți ani ai Lenuțo?
- Cu voia lui Dumnezeu, împlinesc la toamnă 84. Dar tu câți ai?
- Ei, eu merg pe 91!
- 91!! Și te mai duci acasă?

Bani cheltuiți aiurea
- Domnule primar, n-ar trebui să votăm în consiliul local niște bani, că uitați gardul cimitirului în ce stare se află!
- Nu sunt de părere! Ar fi bani cheltuiți degeaba. Cei care sunt deja înăuntru nu mai pot să iasă afară, iar cei care sunt afară nu se grăbesc să intre...

Identificare asigurată
Gigel se întoarce de la școală bătut și însângerat.
- Vai de mine, se sperie mama lui. Ce s-a întâmplat? Cine te-a bătut? L-ai putea recunoaște?
- Sigur că da, mămică, am urechea lui în buzunar la mine...

Cu multe menajamente
Mitică trebuia s-o anunțe pe d-na Ionescu, cu multă grijă, că i-a decedat soțul ca urmare a unui accident. Drept care, pune mâna pe telefon:
- Alo? Văduva Ionescu?
- Nu, d-na Ionescu.
- Pe cât punem pariu?

Schimbări eficiente
- Faceți-vă milă frumoasă doamnă și miluiți-mă cu ceva! Zise un cerșetor șchiop.
- Ia stai, săptămâna trecută nu făceai pe orbul?
- Ba da, dar n-a fost deloc rentabil. Toată lumea îmi dădea bani falși...

Fotbal
Un fotbalist vine la preot.
- Părinte, oare în Rai se joacă fotbal?
- Trebuie să mă documentez, fiule. Vino te rog mâine.
A doua zi preotul îi spune:
- Trebuie să-ți dau o veste bună și una rea. Vestea bună este că în Rai se joacă fotbal. Vestea rea este că mâine ai meci!

* * *
- Mihai ai ieșit azi la tablă?
- Da, doamnă învățătoare.
- Și ce-ai făcut?
- Am șters tabla.
* * *
- Doctore, e adevărat că cine mănâncă morcov vede mai bine?
- Sigur. Ai văzut vreun iepure cu ochelari?
Selecție de Claudia Lepădatu și Ana-Maria Dănilă

Grupul redacțional
Coordonator și redactor șef: pr. Iulian Fărăoanu
Tehnoredactare computerizată: Silviu Dogariu
Parohia Romano-Catolică "Sf. Anton de Padova"
Str. Cuza Vodă, nr. 28A, Târgu Frumos
e-mail: parohia_tgfrumos@yahoo.com
tel. 0232/711476, mobil: 0744/437439

0 0
Copyright 2005-2016 - Parohia Romano-Catolică Tg. Frumos